Cataloage Confort Media
De la bun început vreau să fac o precizare. Nu am intenţionat nicidecum să mă alătur celor care l-au luat la mişto pe viceprimarul Cristian Merişanu, atunci când el a postat pozele în care curăţă gheaţa din faţa scării a III-a a blocului 2 termic din Vulcan, în care el locuieşte. Dar mi-aş permite să-i sugerez ceva în legătură cu o altă postare a dumnealui.
Nu văd niciun rău
în faptul că vicele a făcut curat în faţa scării sale de bloc. Nu e singurul, mai sunt şi alţi locatari conştiincioşi care procedează într-un mod asemănător. Marţi seară, am trecut prin faţa blocului 2 termic, doar în faţa scării a treia nu era zăpadă. Nu ştiu dacă tot Cristi Merişanu a fost cel care a înlăturat-o, dar e bine. Acum pot să trec liniştit la sugestia despre care aminteam la început.
Tot viceprimarul
Vulcanului şi-a făcut cunoscută iniţiativa lui de a-i primi, zilnic, în audienţă pe cei care au probleme pe care doar primăria le-ar putea rezolva. Spun din nou, nu zic că-i ceva rău în asta. Aşadar, în fiecare zi, de la ora 14:00 şi până la 16:00, oricine este bine primit în biroul viceprimarului. Repet, nu-i rea iniţiativa, dar mi-aş permite să-i avansez o sugestie domnului viceprimar, prin care dumnealui şi-ar putea lărgi aria de cunoaştere a problemelor comunităţii. Aşadar, eu îi propun ca, pe lângă audienţe, să-şi programeze şi ieşiri în fiecare cartier al Vulcanului. Să anunţe, chiar şi pe Facebook, site în care el este specialist, că, de exemplu, luni, între orele cutare şi cutare, sunt în cartierul cutare, marţi, în cartierul cutare. Şi aşa mai departe.
Nu ştiu,
poate că şi lui i-a trecut prin minte ideea asta. M-aş bucura dacă ar fi aşa. Apoi, m-aş bucura şi mai mult dacă problemele cu care amărăştenii vor veni în biroul viceprimarului vor fi rezolvate cu adevărat, iar nu doar consemnate în agenda lui. Nu am insistat întâmplător asupra acestui aspect. Într-o postare pe Facebook, un vulcănean îi reproşa viceprimarului că nu i-a ascultat ruga făcută lui acum trei ani, parcă. Omul se rugase de viceprimar să i se monteze un bec pe un stâlp aparţinând iluminatului public de pe nu mai reţin ce stradă. Care a fost răspunsul viceprimarului? L-a îndemnat pe om să facă o cerere la primărie. A-l face să scrie ceea ce vrea este cel mai simplu mijloc de a scăpa de cineva. Asta e de ştiut. Cât îl costa sau cât dura dacă îi cerea cetăţeanului să-i spună exact despre care stâlp e vorba? El, la bază fiind electrician, fost angajat al Enel, ar fi ştiut imediat unde trebuie acţionat. Apoi, un telefon dat băieţilor cu autospeciala dotată cu nacelă ar fi soluţionat urgent problema. Caz în care reclamantul i-ar fi mulţumit, iar nu i-ar fi reproşat c-a uitat de el. Zic bine sau nu?
