Câte ceva din viața protopopului ortodox Ioan Duma, Cetățean de Onoare Post-Mortem...

Câte ceva din viața protopopului ortodox Ioan Duma, Cetățean de Onoare Post-Mortem al Petroșaniului

Timp de citire: 7 minute

Cine a fost Ioan Duma

Din studiul „Protopopul Ioan Duma, un stâlp al Bisericii doborât de comuniști” („Rost”, numărul 31/ septembrie 2005) de Adrian Nicolae Petcu, un cercetător documentat care a studiat cu acribie biografia fostului protopop ortodox al Văii Jiului, aflăm: „Ioan Duma s-a născut la 30 martie 1884, în comuna Boian, județul Târnava Mică, fiind unul dintre cei 14 copii ai plugarului Vasile Duma și Rafilei. A făcut școala primară în satul natal, apoi în Saroșul unguresc, în limba maghiară. Între anii 1889-1903, urmează liceul la Blaj, iar între 1903-1909, la Sibiu a urmat cursurile Academiei Teologice, terminând ca șef de promoție. Studiile teologice și le-a terminat la București, unde, în paralel, a urmat Facultatea de Litere și Filozofie. Apoi, obținând o bursă, a studiat la Universitatea din Budapesta, la Colegiul Eötvös – absolvind facultatea aici. Pentru a se întreține, a publicat o serie de articole de critică literară. Această activitate publicistică avea să-l pună în legătură cu mișcarea progresistă din capitala ungară, ajungând să militeze pentru ținerea de conferințe despre înțelegerea româno-maghiară. În 1912, s-a căsătorit cu Elena Stanca, fiica protopopului Avram Stanca din Petroșani. A devenit preot paroh alături de socrul său, la Petroșani. La 16 iunie 1926 a fost numit protopop de Valea Jiului, iar la 9 iunie 1936 primește rangul de iconom stavrofor. (..) După 1919, în calitate de deputat, a militat pentru românizarea conducerii Societății miniere Petroșani și pentru organizarea minerilor într-un sindicat național, separat de cel internaționalist, unde maghiarii încă aveau influență.

Tot acest studiu ne furnizează și informații despre activitatea politică a preotului Duma: „Deși nu a făcut politică, a fost singurul deputat al României Mari de la 1919, care a candidat ca independent, devenind astfel unul dintre cei mai reprezentativi oameni din Valea Jiului. Pentru aceasta și pentru poziția de protopop ortodox al tractului Petroșani pe care o ocupa, părintele Duma a fost curtat să intre în lupta politică de diferiți politicieni ca: Grigore Iunian, dr. Nicolae Lupu, Octavian Goga, D. R. Ioanițescu. Ulterior, Gheorghe Tătărăscu avea să-i propună intrarea în PNL, însă va refuza și din cauza opoziției pe care o manifesta preotul unit dr. R. Miocu, șeful organizației liberale Petroșani și primar al orașului. Totuși, la insistențele mai multor colegi de facultate, în 1926, va adera la organizația din București, după care la puțin timp avea să-și dea demisia, dorind să muncesc pe terenurile bisericesc, cultural și social-caritativ, după cum mărturisea într-o declarație, din 17 iunie 1949, dată în ancheta Securității”.

Adrian Nicolae Petcu amintește și de atentatul petrecut în 1945, al cărui victimă trebuia să fie părintele Duma: „De altfel, se pare că litigiul cu reprezentanții partidului proletar începuse încă din 1945, atunci când părintele primea mai multe scrisori de amenințare, culminând, în octombrie același an, cu un atentat cu o bombă plasată noaptea, chiar sub fereastra dormitorului său. Explozia a produs devastarea întregii camerei în care se afla, însă el a scăpat ca prin minune”.

Ioan Duma – în amintirile preotului Traian Moșic

„Eram copil de vreo 10-11 ani când auzeam pe ai mei: Vine popa Duma!. La Lonea în localul unde este astăzi crâșma Șomu a fost prin 1919 localul de cinematograf, patron era Krupa. În latura de sus era măcelăria Krupa. Acolo, în mijlocul străzii, în fața cinematografului, pe o masă se urcă popa Duma și vorbește unor oameni adunați. Au mers și părinții mei și cu mine. Duma vorbea mulțimii despre faima generalului Averescu, care își crease și un partid numit „averescan”. Faima lui Averescu, biruitorul nemților la Mărășești în 1916-1918, era mare, în partid intrase și poetul Octavian Goga. Poetul era un apropiat al familiei preotului și omului de cultură Avram Stanca (1834-1916), a cărei fiică Elena se va căsători în 1912 cu preotul Ioan Duma.

Peste câteva zile vine în propagandă și dr. Petru Groza, avocat, moșier, cu proprietăți în Deva și Băcia. În alegerile din 1920-1921 ajunge la putere Guvernul Averescu.

Când am plecat la seminar, în 1927, protopopul Ioan Duma i-a dat mamei mele, Marina Moșic,  o scrisoare de recomandare către consilierul dr. Gh. Proca de la Academia Teologică din Sibiu.

Duma, în calitate de protopop al Văii Jiului, venea la Mitropolia din Sibiu, unde ne-am văzut și am vorbit cu el de mai multe ori. În anul 1934 terminasem Academia Teologică din Sibiu. Am stat acasă un an și jumătate la munca din gospodăria părinților.

În primăvara lui 1934 primesc o invitație la un banchet la Casinoul funcționarilor Societății Miniere Petroșani.

Protopopul Ioan Duma își serba împlinirea a 50 de ani. Au venit de la Sibiu rectorul și profesorul meu de atunci, viitorul Mitropolit al Ardealului – Nicolae Colan, cei trei frați ai preotesei Elena Duma: Sebastian Stanca – preot, traducător și publicist; Constantin Stanca – medic, Dominic Stanca – medic, scriitor, memorialist; întreaga conducere a Societății Miniere Petroșani etc.

Eram vreo 150 de persoane. La un capăt al mesei eram noi, tineretul, nepoții mulți ai lui Duma, fiul său Șerban și fetele sale Voichița și Iluța etc. Între cei înscriși la cuvânt, din partea tineretului, eram și eu. M-am pregătit bine, schița cuvântării nici nu am deschis-o, am vorbit liber, degajat de orice emoție. Le-am plăcut mult, am fost lăudat de Duma și de alți vorbitori în mod deosebit. În răspunsul său adresat tuturor celor ce au vorbit, s-a referit și la mine ca un viitor preot și coleg. A fost un prooroc, că în anul 1936 am fost numit preot alături de el în Parohia Petroșani II. Ani mulți după acest banchet membrii conducerii Direcției cărbunelui și a altor societăți din Valea Jiului m-au ținut minte, m-au lăudat și m-au ajutat în viitoarea mea activitate pastorală. Când protopopul Ioan Duma și-a căsătorit fetele și băiatul, am fost preot cununător, și în aceeași sală mare, la Casinou, am cuvântat, precum făcusem și la cununia religioasă din biserică. La masă am fost înconjurat cu atenție de frații Stanca, nepotul, poetul Radu Stanca – care acum ca și în alte dăți cu vervă, spontaneitate și prietenie îmi dăruia, dedica câteva versuri inspirate ad hoc.

Eram nelipsit de la sărbătorile Sf. Ion – onomastica protopopului, dar și a soacrei sale Ioana Stanca (născută Chirca) la Praznicul Sfinților Împărați Constantin și Elena, zi onomastică a preotesei Duma, dar eram mereu invitat și când aveau oaspeți în vizită, personalități din Sibiu și din alte părți.

Protopopul Ioan Duma mi-a botezat pe cei patru copii ai noștri Mircea (n. 1937), Doru (n. 1940), Dănuț (n. 1942), Pia (n. 1943). Aproape zilnic, peste săptămână, treceam pe la Casina Română, unde cinci-șase inși ne întâlneam la jocul de popice. Casina se afla în capătul grădinii noastre din locuința Societății Petroșani, Str. Principesa Ileana nr. 5 (astăzi în acest loc se află magazinul Hermes – n.r.). Începutul era când protopopul Duma striga peste gard: Părinte Traian…, hai!”.

Duma era o personalitate a Văii Jiului, protopop, om de carte cu studii de filologie și filozofie, publica, era și foarte bun cântăreț. Prin onorabila familie Stanca, prin colegii și prietenii săi frecventa cercurile intelectualilor ardeleni ai vremii aceleia.

În orașul Petroșani ajunsese primar preotul unit R. Miocu, care apoi a devenit prefect, deputat, director de bancă, făcând și politică liberală cu Gheorghe Tătărescu. A fost inspirat și a plecat din Petroșani și n-a pățit nimic din cele ce-a pătimit protopopul ortodox Ioan Duma. Părintelui protopop Ioan Duma i s-a pus o bombă în Casa parohială unde locuia, în spatele Bisericii Ortodoxe Române. Ca prin minune a scăpat de la moarte.

A mai fost avertizat să plece din Petroșani, n-a plecat, ca apoi în ziua de Rusalii, 12 iunie 1949, a fost ridicat chiar din biserică de Securitate și dus pentru totdeauna din Petroșani. După ani de detenție politică și pătimiri a fost eliberat, s-a stabilit la fiica sa Voichița și ginerele său Fani Georgescu-Gorjan, în București, în această casă a murit în 1957.

În casa protopopului Ioan Duma am cunoscut o parte din renumita familie descendenți din preotul Avram Stanca (1834-1916) și Ioana Stanca (n. Chirca) (1856-1944) – familie viguroasă de cărturari și intelectuali ardeleni.

Preotul Avram Stanca ctitorește în 1900 Biserica Ortodoxă din Petroșani în care am slujit și eu între 1936 și 1959, anul arestării mele de către Securitate. Între anii 1936-1949 am slujit alături de eruditul, devotatul și vrednic de veșnică pomenire protopopul Ioan Duma.

În locuința Casa Parohială, Str. Eroilor nr. 2, ne-a vizitat reputatul medic, erudit scriitor Dominic Stanca, casa de care-l legau numeroase amintiri… acum locuiam cu soția mea și cei patru copii. Pe aceștia distinsul medic, examinându-i… după conformația oaselor capului le spunea ce aptitudini au și le vor putea dezvolta. Tot el ne mai spunea sfătuindu-ne că poate vreo viitoare săpătură arheologică din Vf. Dealului Dărănești de lângă apa Jiului ar putea adăposti și scoate la iveală vreo străveche cetate dacică…” (Din volumul „Din cele trăite printre oamenii de la izvoarele Jiului” de Traian Moșic, Ed. Ex Ponto, Constanța 2009)

Prof. Irina BOBOC

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

   DISCLAIMER
   Atentie! Postati pe propria raspundere!
   Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii