Cu primarul Buhăescu / Despre viitorul Uricaniului

Am stat de vorbă cu Dănuţ Buhăescu, primarul Uricani. Ţinând cont că Uricaniul are una dintre cele mai frumoase zone naturale din ţară, edilul şi administraţia locală au în plan ca în următorii ani turismul să înlocuiască măcar un sfert din ceea ce reprezenta mineritul pentru localitate, celelalte trei sferturi urmând să fie înlocuite cu industrie mică şi mijlocie, servicii, creşterea animalelor şi mică agricultură.

„În primul rând, numai dacă spunem Parcul Naţional Retezat, cel mai mare şi mai variat din acest colţ al Europei, spunem totul în materie de turism. Salba de lacuri, apele curgătoare, peşterile, cheile, fauna şi flora sunt toate reprezentate în acest colţ de rai pe care ni l-a oferit Dumnezeu. Turismul de vară şi nu numai ar putea aduce multe beneficii oraşului nostru şi bugetului local. Un turism care trebuie organizat şi ajutat cu infrastructură, astfel încât să nu fim mai prejos decât în alte zone, poate mult mai slabe ca şi potenţial turistic, dar mai bine organizate. Avem deja la Uricani pensiuni turistice care au din ce în ce mai mult de oferit, probabil se vor mai edifica şi altele, avem stâne – unde produsele sunt ecologice 100%, avem tradiţii locale care pot fi puse şi mai mult în valoare, avem tot ce ne-a dat natura mai frumos, cum spuneam mai înainte, şi încet dar sigur a început să se pună la punct şi infrastructura, drumurile şi toate celelalte. Urmează ca în acest exerciţiu financiar să continue modernizarea şi extinderea infrastructurii: să sperăm că vor reîncepe lucrările la drumul spre Herculane, reabilitarea drumului de la Câmpu lui Neag pe o porţiune de 1 km, extinderea şi reabilitarea canalizării şi a reţelei de apă prin etapa a II-a a proiectului integrat al S.C. Apa Serv Valea Jiului S.A. ş.a.”, ne-a declarat Dănuţ Buhăescu.

Planul pe viitorii cinci ani în materie de turism prevede şi finalizarea lucrărilor la drumul spre Herculane, precum şi înfiinţarea pe raza oraşului Uricani a altor şi altor cabane şi pensiuni turistice care să mărească capacitatea de cazare şi servicii pentru turişti. Dar toate sunt legate, după cum ne spune primarul, de drumul spre Herculane:

„În următorii cinci ani ne dorim să fie gata drumul spre Herculane, foarte important pentru toată Valea Jiului şi pentru Uricani, un drum care va deschide zona noastră şi care va aduce progres. Cred că, odată deschis acest drum, restul vor veni de la sine, în istorie întotdeauna un drum sau o cale ferată aducând cu sine investitori şi investiţii economice sau turistice. Punerea la adevărata valoare turistică a potenţialului Parcului Naţional Retezat este un alt obiectiv al nostru pentru viitorii cinci ani legat de turism, iar deschiderea drumului spre Herculane – vedeţi, toate sunt strâns legate de acest drum – ne va permite să colaborăm cu celelalte administraţii pentru a avea front comun în materie de turism spre Băile Herculane şi apele termale de-acolo, renumite în toate Europa, dar şi spre Parcul Naţional Retezat şi obiectivele sale minunate. Toate acestea se vor reflecta şi în numărul mai mare de turişti români, dar mai ales străini, în gradul de ocupare pe timp de vară al pensiunilor turistice, hotelurilor şi cabanelor de pe raza Văii Jiului şi Uricani cu tot ce ţine de oraş – Cheile Buţii, Câmpu lui Neag, Valea de Peşti, Valea de Brazi şi capacităţi noi de cazare care s-ar putea deschide în viitorul apropiat fie în aceste localităţi enumerate, fie în Câmpu Mielului, Câmpuşel sau alte zone ce aparţin oraşului nostru unde se poate dezvolta turismul”.

Din păcate, un vis al administraţiei locale legat tot de turism, dar şi de condiţii de relaxare pentru localnici, o bază turistică de agrement în Uricani, care să conţină mai multe bazine de apă, terenuri de sport, locuri de joacă şi distracţie pentru copii şi tineri, precum şi câteva spaţii de locaţii publice alimentare (poate chiar şi de cazare), a căzut brusc, o dată cu plecarea de la şefia consiliului judeţean a fostului preşedinte Mircea Ioan Moloţ. Cel puţin aşa susţine primarul Dănuţ Buhăescu:

„Din păcate, se pare că în exerciţiul bugetar actual, nu vom fi eligibili. Până în 2020 nu cred că această bază de agrement va mai fi făcută. Avem documentaţia şi studiul de fezabilitate făcute, după ce am avut un parteneriat şi un acord cu consiliul judeţean privind construirea unui Aqua Parc. Dacă Moloţ nu mai este preşedinte al consiliului judeţean, se pare că nu mai există interes major din partea consiliului judeţean privind acest obiectiv turistic, care ar fi ajutat mult şi ar fi ridicat turismul local şi din zona de vest a Văii Jiului. Nu suntem eligibili, nu vin astfel fonduri, proiectul nu mai e de actualitate… aşa ni s-a spus…”.

Întrebat de noi la ce se gândeşte administraţia locală să pună în locul mineritului, în afară de turism, în viitorii 5 ani, primarul Buhăescu a răspuns: „Pe termen scurt şi cred eu, mai cu seamă în următorii doi ani, vom avea la Uricani cel puţin o fabrică de cherestea, iar acel centru de prelucrare a fructelor de pădure, care a primit deja certificatul de urbanism din partea noastră, pe un proiect european, va fi gata. În acest centru vor fi prelucrate plantele şi fructele de pădure, din acestea realizându-se ceaiuri şi capsule naturiste foarte căutate. Dacă acest centru va capta circa 150 de locuri de muncă, fabrica de cherestea va aduce şi ea circa 100 de locuri de muncă în prima fază, urmând ca în faza a doua să se mai adauge alte câteva zeci de locuri de muncă. Vorbim, deci, de 300 de viitoare locuri de muncă şi, atenţie, vorbim de proiecte clare şi de oameni care doresc să investească şi pe care i-am identificat clar că au potenţial, deci, nu mai sunt poveşti. La fel, tot pe termen scurt, până în doi-trei ani există în vedere din partea unui investitor cu potenţial o întreprindere de prelucrare superioară a lemnului, care să genereze cel puţin 150 de locuri de muncă. Pot să mai spun că mai există un proiect ce vizează construcţii, cabane şi căbănuţe, cum se zice la cheie, care vor fi executate la Uricani, această afacere aducând alte câteva zeci de locuri de muncă. În plan paralel, ne mai gândim la un parteneriat cu un ONG, tot pe termen scurt, în vederea realizării unor aşa numite întreprinderi sociale. Deci, idei sunt şi sper să se pună în aplicare. Pe termen mediu şi lung lucrurile sunt destul de clare. Cum v-am spus, valorificarea la maxim a potenţialului turistic, unde repet este neapărat nevoie de drumul spre Herculane – şi aici trebuie să ne ajute guvernul, iar pe de altă parte, după închiderea Minei Uricani, pe cele 8 hectare ecologizate, atragerea unei investiţii mari, care să genereze de la 500 de locuri de muncă în sus. La fel ca şi la partea cu drumul spre Herculane, legat de aceste 500 de locuri, poate şi mai multe, Guvernul României trebuie să se implice şi să ne ajute să atragem acest investitor, altfel nu putem singuri. Guvernul va trebui să aloce fonduri guvernamentale, undeva la 50% nerambursabile, proiectului care va fi. Plus să ajute cu celelalte pachete pe linie socială – asigurarea timp de doi ani de zile a salariilor celor care vor lucra, până când investitorul se pune pe picioare şi-şi poate susţine afacerea din punct de vedere practic. Nu e ceva nou şi nu s-a inventat la Uricani, iar în condiţiile în care se închid minele, într-un oraş monoindustrial, guvernul are menirea să intervină şi să-i sprijine pe românii de aici. Marile întreprinderi din zone apropiate nouă, puternic industrializate în momentul de faţă, au linii de peste 500, 1.000 de locuri de muncă. Nu vorbesc de un domeniu industrial anume, că nici nu contează ce astfel de întreprindere va fi de acord să-şi deschidă o linie de producţie la Uricani, important e să vină cum s-a întâmplat în alte localităţi din ţară, unde, cum spuneam, şi guvernul a sprijinit. În momentul în care vom avea terenul pus pe picioare, cele 8 hectare, cu prezentare în 3 D ca să se vadă exact tot ce înseamnă acest spaţiu, cu utilităţi şi tot ce trebuie, vom începe un lobby serios şi fără precedent, astfel încât să putem atrage repede, spre Uricani, o astfel de linie de producţie, care să creeze 500 de locuri de muncă. Nu vă ascund faptul că am purtat deja o discuţie cu conducerea unei mari întreprinderi din Arad, care a fost de acord să-şi mute o astfel de linie de producţie la Uricani. Am stabilit împreună că o discuţie concretă o vom face imediat după ce terenul, cele 8 hectare, va fi liber de sarcini şi ecologizat”.

La toate acestea am mai adăuga şi noi un mic „amănunt”: până una alta, forţa de muncă activă trebuie recalificată, în acest moment ea fiind axată în mare parte pe meserii din minerit sau asociate acestuia. Pentru recalificare, privind meserii în turism şi servicii turistice, dar şi în prelucrarea lemnului şi cherestelei, trebuie ca cei de la A.J.O.F.M. Hunedoara, instituţie a statului, să înceapă o serie de cursuri, gratuite, altfel vorbim degeaba, pentru că niciun investitor serios nu merge într-o zonă unde nu are forţă de muncă calificată (şi asta înainte, nu după ce începe afacerea!). N-ar strica, dacă se doresc investiţii, altele decât în minerit, ca aceste cursuri de recalificare să se organizeze pe tot cuprinsul Văii Jiului, mai intens decât până acum, nu de altceva, dar cam toate localităţile sunt în aceeaşi oală ca Uricaniul. Cum cu tupeu s-au închis şi se închid minele, guvernul n-are decât să susţină, aşa cum are obligaţia, comunitatea locală de-aici şi viitorul ei. Spunem toate acestea, deoarece o afacere importantă, o linie de fabricaţie a unei mari companii de electronice, care urma să ajungă la anul într-o localitate din Valea Jiului  şi care ar fi creat peste 300 de locuri de muncă, a căzut din cauză că în Vale nu avem electronişti suficienţi şi oameni calificaţi în domeniu, care să lucreze într-o linie superioară de fabricare şi de asamblare de componente electronice. Iar exemple de acest gen, din păcate, sunt destule şi în alte zone ale ţării.