Nu-i un secret că primarul Vulcanului şi mai marele peste Apa Serv Petroşani sunt prieteni la cataramă. Iar dacă au mai existat colegi de breaslă care nu ştiau asta, au aflat-o săptămâna trecută.
La întâlnirea cu
vicepremierul Vasile Dîncu, mai precis. Când, cei doi au ieşit vizibil încântaţi de la întrevederea cu dregătorul de la Bucureşti, iar Costel Avram i s-a adresat cu un amical drăgăstos „Măi, primare!”, ca să-l facă atent, lui Gheorghe Ile. Motivul? Directorul general de la Apa Serv ar fi vrut să-şi potolească setea de la dozatorul cu apă de pe hol. Numai că, ori că nu a putut să scoată un pahar de plastic din aparat, ori că nu le suportă pe acestea, i-a cerut unul lui Ile.
Primarul a percutat
cu precizie şi, în câteva secunde, a adus de la el din birou un pahar din sticlă. Pe care tot el însuşi l-a umplut şi i l-a oferit marelui însetat. Automat, mi-am amintit că nu e prima dată când îl văd pe Gheorghe Ile făcând asta. Vara trecută, în parcul din faţa poştei, pe o căldură care te toropea, a procedat în mod asemănător. Numai că, atunci, paharul cu apă rece luat de la dozatorul din punctul de hidratare i l-a întins unei persoane cu dizabilităţi aflate într-un cărucior.
Şi atunci,
ca şi acum, vinerea trecută, l-am auzit, apoi, spunând aceeaşi vorbă ştiută de mic: cea mai mare pomană este să-i dai apă însetatului. Şi, după cum a dat pe gât apa cel căruia i-a fost destinat paharul plin, indiscutabil că pomana a fost mare. Mai ales că Avram nu a lăsat o picătură în el.
