Cataloage Confort Media
„O dramă sângeroasă s-a petrecut ieri dimineață în unul din cartierele cele mai animate ale Capitalei: Gabroveni. Un anume Nicolae Moraru a ucis pe femeia Trandafira Iamandi lucrătoare la o fabrică de țesătorie. Apoi, cu briciul care i-a servit să-și suprime iubita, și-a tăiat și sieși beregata, în timp ce fugea pe strada Gabroveni, să scape de urmărirea trecătorilor. Iată cum s-a petrecut drama:
Acum doi ani s-au cunoscut într-un cartier îndepărtat al Capitalei doi tineri: el, Nicolae Moraru, fără o meserie precisă, un tânăr de 17 ani venit la București din comuna Ciuciuleni județul Lăpușna, ea, Trandafira Iamandi, în etate de 24 de ani, soția lui Sandu Bandea Mihai, funcționar la vama antrepozite.
Tânăra femeie a prevenit pe amicul ei că este măritată, și că are trei copii, două fete și un băiat. Curând între ei s-a legat o prietenie intimă, care a silit-o cu timpul să divorțeze de soțul ei.
Nicolae Moraru și-a dat seama de dificultățile ce-l așteaptă și a umblat multă vreme să caute de lucru, fără să poată găsi, ceea ce l-a demoralizat foarte mult. El o iubea peste măsură, dar nu-i putea oferi sprijin bănesc și nu avea nici el cu ce trăi. Hotărât o clipă să se despartă de ea, se prezentă la ministerul armatei și ceru înrolarea lui ca voluntar. Pe unul din actele înaintate ministerului el a scris câteva cuvinte procurorului și mamei sale, prin care spune că e hotărât dacă nu va fi admis voluntar să se sinucidă. El ruga să fie iertat pentru actul pe care-l face.
Până a venit răspunsul ministerului, el a luat o locuință în strada Elena Matei Voevod nr.12. Trandafira Iamandi, părăsindu-și soțul, se angajă ca lucrătoare la atelierul de țesătorie al magazinului Pop și Bunescu din strada Gabroveni. Între timp, Nicolae Moraru găsise o slujbă la administrația „Gazetei Tribunalului”, din strada Sf. Apostoli.
Viața celor doi îndrăgostiți se desfășura liniștit. Trandafira Iamandi venea în fiecare seară la biroul din strada Sf. Apostoli pentru a-și lua iubitul. Dar, în acest timp, Moraru legase oarecare prietenie și cu o domnișoară, anume Doca Marinescu, în etate de 20 de ani, croitoreasă originară din Constanța. Între ei a urmat o lungă corespondență. Nu se știe precis dacă Trandafira aflase de această nouă legătură și a căutat să rupă, mai târziu, legătura cu el, sau cele ce s-au întâmplat au o altă obârșie.
La rândul ei, Trandafira Iamandi legase prietenie cu doi bărbați cari o ajutau în dese rânduri, întrucât ea avea o familie foarte grea de întreținut.
În slujbă, Moraru avea o purtare ce lăsa de dorit. De multe ori a fost prins cu mici incorectitudini pentru care a primit observațiuni. El își nota diferite adrese ale clienților stăpânului său de la cari încasa sume de bani și sumele nu le mai preda. Ultima dată săvârșind un fapt mai grav, el a fost reclamat circumscripției 21 de poliție. De teamă de a nu fi arestat, el a fugit în comuna Ciuciuleni din județul Lăpușna unde a stat multă vreme. De aici a continuat să întrețină corespondență cu Trandafira Iamandi. Uneori îi trimitea chiar sume de bani, știind-o în nevoie.
În scrisorile pe care i le-a trimis o întreba mereu dacă îi mai este credincioasă și o amenința cu moartea dacă îi va fi infidelă. Neavând nici un rost în comuna sa natală, Nicolae Moraru vine din nou la București. Cum ajunge în Capitală, se duce direct la locuința iubitei sale, dar n-o găsește acasă. El îi lasă următorul bilet: <<Viu la ora 7 seara, vreau să te văd. Fără tine nu mai pot trăi. Nicolae>>.
În acea seară revederea avu loc în mod foarte amical. Au vorbit tot timpul de mersul formalităților divorțului și și-au făurit diverse planuri de viitor, atunci când vor fii liberi și uniți.
Îndrăgostiții hotărâseră să viziteze pe mama Trandafirii, pentru a-i cere consimțământul la căsătoria lor. Doamna Ghițescu, mama Trandafirii, mama Trandafirii, cu toate insistențele depuse de Moraru, se opusese la propunerea lui. Ea a motivat faptul prin aceea că fata ei nu mai poate să-și lege viața cu un nou bărbat, după ce a pătimit cu primul ei soț, atât de mult. Deznădăjduit, plecând din casa ei, i-a spus: <<Acum nu-mi rămâne decât să mor>>.
Asta s-a întâmplat acum o săptămână. Moraru n-a mai venit să-și vadă iubita. Umbla pe străzi ca ieșit din minți și nu știa ce hotărâre să ia. Lipsa de serviciu, pe de o parte, insuccesul sentimental, pe de alta, l-au deprimat cumplit.
Cercetându-și buzunarele a găsit un briciu furat de la fostul său stăpân, domnul avocat Clony. A luat hotărârea: s-o omoare și apoi să se sinucidă, ceea ce s-a și întâmplat.
Ieri dimineață Nicolae Moraru a venit în strada Gabroveni și s-a postat la intrarea atelierului firmei Pop și Bunescu. Exact la ora 7, când vin lucrătorii la serviciu, apăru și Trandafira Iamandi, îmbrăcată cu oarecare aspect de eleganță. Era bine dispusă. Văzându-l ea a vrut să-i întindă mâna.
Cei care au asistat la scenă povestesc faptul că Moraru și-a lovit brutal fosta iubită: <<Nu-mi arde de asta acuma>>. Tinerii au continuat drumul spre atelier prin Pasajul Comercial în fundul căruia se afla magazinul Pop și Bunescu, urmăriți de privirile intrigate ale martorilor scenei. Când au ajuns în ușa atelierului, Moraru, nemaiputându-și stăpâni furia a scos briciul și înainte ca tovarășa lui să-i surprindă gestul i-a retezat beregata cu el.
Trandafira nu a avut timp nici să țipe ajutor, atât a fost de scurtă și neprevăzută lovitura. Cu groaza înfiptă în ochi, sugrumată de clipa morții și totuși dornică să mai trăiască, și-a adunat ultimele puteri și a început să gonească. Ca o nălucă a coborât pe Gabroveni, stropind asfaltul cu sânge, dar în colț la Șepcari, s-a prăbușit sleită de puteri.
Trecătorii aiuriți nu au înțeles ce s-a întâmplat în primul moment. Spectacolul era însă înfiorător. Trandafira, scăldată în sânge gemea surd, cu tâmpla zdrobită de marginea trotuarului. Câteva minute mai târziu și-a dat sufletul.
Moraru, după ce și-a măcelărit iubita și -a tăiat gâtul cu același briciu dar învins de durere a luat-o și el la goană pe aceiași stradă, umplând văzduhul de urlete de vită înjunghiată. În dreptul străzii Zarafi s-a prăbușit la pământ. Lumea năucită de cele întâmplate, a căutat să-i dea ajutoare. Telefonându-se după Salvare, a sosit imediat o ambulanță care l-a transportat la spitalul Brâncovenesc. În camera de gardă, Moraru și-a dat sfârșitul, fără a putea lămuri împrejurările în care s-a petrecut drama.
Autoritățile au început cercetările. S-au putut stabili unele fapte cari arată viața pe care au dus-o cei doi tineri și ultimele zbuciumări pe care le-au trăit. În poșeta năclăită de sânge a Trandafirei s-au găsit câteva obiecte de toaletă și suma de 18 lei. În buzunarele hainelor lui Moraru s-a găsit între altele o agendă și două file care poartă o ștampilă cu inscripția <<Corpul II de armată, comisar regal>>.
Pe cele două file, Moraru a scris înainte de a comite actul disperat următoarele: <<Motive: am ținut mult la dânsa. Mama ei mi-a propus o căsătorie conștiincioasă după cum credeam și eu. Acum însă ea a găsit un alt pețitor cu gând să renunțe la mine. Acum, după ce am venit la dânsa ca s-o cer, ea n-a vrut să mi-o mai dea. Dragostea și bunele intenții ce le aveam pentru ea m-au făcut să săvârșesc urâta faptă din acest moment. M-am gândit că mai bine să moară și ea decât să fie o victimă a mamei ei care desigur că o conducea spre demoralizare, vrând să se căsătorească pentru o zi cu mine și în altă zi cu altul, și așa mai departe. Foarte rău din partea ei, care a provocat acest caz de moarte. Nicolae>>.
Pe cealaltă filă, Moraru între altele scrie: <<Eu am fost de bună credință, dar dacă mama ei a vrut altfel…Tocmai când aveam de gând să-mi rânduiesc viața, mama s-a gândit s-o dea altuia. Dacă n-am avut eu parte de ea, nici altul să nu aibă parte de dânsa>>.
În agendă s-au găsit unele însemnări din cari ar rezulta că tânărul Moraru nu era perfect lucid. În ultimele luni, dădea oarecari semne de demență. […]”.
[în „Dimineața”, Anul XXVIII, nr.8920, București, 6 februarie 1932]
