Cataloage Confort Media
„Autoritățile primesc în fiecare zi fel de fel de reclamații bizare. În fiecare zi se prezintă oameni cari reclamă ori aduc la cunoștința autorităților fapte bizare. De multe ori, aceste fapte, se dovedesc pure supozițiuni. Altele însă, se dovedesc reale. Reprezentanții autorităților sunt nevoiți să procedeze cu multă scrupulozitate, să discearnă reclamațiile și să întreprindă cuvenitele cercetări. […]
Zilele trecute, o femeie, de altminteri de bună condiție socială, a anunțat că fiica ei a dispărut de acasă. Doamna a dat o seamă de amănunte din cele mai interesante: fiica a fost răpită! Evident de o bandă de gangsteri! Șeful siguranței a dispus cercetări: după trei zile, <<răpita>> a fost găsită în brațele unui <<răpitor>>, la un hotel de pe bulevard.
Ieri altă reclamație: un tânăr soț a venit să reclame că i-a dispărut soția de la domiciliul conjugal. Soție tânără, 20 de ani, frumoasă. Soțul i-a adus și fotografia ca să fie mai ușor de identificat. S-au făcut cercetări. S-au făcut investigații. După o săptămână soțul a venit la poliție: <<n-o mai urmăriți. N-o mai cercetați pe ea, că a pățit biata una… A fost sechestrată>>.
Și soțul a început să depene o poveste de ți se făcea părul măciucă: zicea că soția a fost luată cu forța din stradă. Dusă într-o casă, în ce stradă nu știe. Și fiindcă femeia țipa și se zbătea, i s-a pus batista cu cloroform la nas. <<Au cloroformizat-o. Au băgat-o într-un coș de nuiele și au dus-o cu mașina într-un loc unde încă nu se știe. Și apoi, după ce au ținut-o acolo trei zile, au adus-o înapoi la București. I-au legat ochii și au aruncat-o din mașină, ca să nu știe nimic>>.
Evident, soțul cerea să fie identificați răpitorii, arestați și trimiși în judecată. Sechestrare de persoane! Răpire. Și, mai ales, siluire!
Faptele erau prea grave. Reclamația prea serioasă. S-au început cercetări. Au fost trimise iscoade. Și peste 24 de ore, șeful siguranței avea în față un raport amănunțit: doamna făcuse o escapadă cu tânărul inginer C.W. Plecase pur și simplu cu el, la țară. Au fost văzuți amândoi în automobil, în cea mai bună dispoziție. Au stat în aceiași cameră; iar gazda a putut furniza amănuntul savuros că în ziua plecării tinerei perechi, doamna a fost aceea care regreta: <<Costică dragă, nu mai putem sta o zi măcar?”.
[în „Capitala”, Anul II, nr.475, București, 2 septembrie 1937].
