Felix Ostrovschi vă prezintă „Din presa vremii” / Prăpădul cutremurului în ţară

„Astă noapte la ora 3,45, un cutremur de o putere nemaipomenită până acum, a deșteptat din somn întreaga populație a orașului și județului Ploiești.
Înnebunită de spaimă, în primele clipe după trezirea din somn, lumea a căutat să se pună la adăpost. Unii – cei care și-au putut imediat recăpăta stăpânirea – s-au ascuns în pervazurile ușilor. Alții s-au vârât pe sub paturi ori pe sub mese, iar alții au dat fuga afară din case.
Aceștia din urmă însă au dat de nenorocire, întrucât cea mai mare parte au fost omorâți sau răniți de cărămizi, moloz ori bucăți din ornamentele caselor.
Spaima era cu atât mai mare cu cât era provocată și de faptul că uzina electrică din prudență a stins lumina, sporind groaza produsă de zgomotul înfiorător al pământului zguduit, de căderea cărămizilor, a mobilelor, a diferitelor lucruri de prin case, de țipetele locatarilor, cari se căutau unii pe alții prin ruinele încăperilor și praful gros care îneca respirația.
După câteva minute, uzina a dat drumul la lumină și atunci lumea a început să se mai liniștească, să-și caute hainele să se îmbrace. Fiecare și-a controlat familia și gospodăria, apoi a ieșit în stradă.
Pe străzi întuneric beznă, din cauză că orașul nostru de câtva timp stă cu totul în întuneric. Cu lanterna în mână, fiecare lumina drumul spre a se feri de mormanele de cărămizi și moloz, de cari erau pline străzile, azvârlind razele de lumină și asupra imobilelor spre a vedea în ce stare se găsesc.
În câteva secunde, întregul oraș fusese transformat în ruine. Unele imobile din plin centru fuseseră dărâmate la pământ; altele aveau acoperișurile ori câte un zid prăbușit. La ora 4, mii de oameni erau pe străzi; pretutindeni lumea îngrozită comenta faptul, <<aducând câte o știre ce te îngrozea>>.
Cei de prin mahalale, susțineau cu tărie că în timpul cutremurului, cerul s-a luminat de flăcări imense în diferite părți ale orașului, ceea ce după ei era o prevestire de sfârșitul lumei.
La început am crezut că era vorba de halucinațiile câtorva, însă cu cât trecea timpul, cu atât acest fapt era mai mult comentat și mai mulți susțineau că ar fi văzut focul din cer. Explicația fenomenului ne-a dat-o un domn de la Uzina electrică. Pe linia Câmpina-Ploiești, Ploiești-București sunt așezați stâlpi ce susțin sârmele purtătoare de curent electric de înaltă tensiune – 60 mii volți – cari sârme, în timpul cutremurului s-au lovit, provocând scurt circuite ce dădeau naștere acelor flăcări pe care lumea le credea venite din cer”.
La Târgoviște „cutremurul a durat aproape două minute. Panica a fost indescriptibilă. Lumea a ieșit dezbrăcată. Scurte circuite, provocate de atingerea firelor electrice în regiunea petroliferă din oraș, au provocat flăcări cari dădeau un aspect și mai sinistru nenorocirii abătute”.
La Buzău „cutremurul, care a durat mai multe secunde, a produs mari pagube edificiilor publice și clădirilor particulare. Imobile întregi au fost prăbușite din temelii, iar la un foarte mare număr de clădiri au crăpat pereții în interior. Coșurile unor clădiri s-au prăbușit peste acoperișuri, producând mari avarii imobilelor învelite cu țiglă. Cutremurul înregistrându-se în timpul nopții și cum afară era încă întuneric, o panică de nedescris a cuprins populația. Uzina electrică a întrerupt imediat curentul spre a se evita și alte nenorociri”.
La Constanța „cutremurul a fost cel mai puternic din câte s-au înregistrat vreodată în aceste părți. El a avut două faze succesive, la interval de câteva secunde. Zguduirile au fost la început verticale, însoțite se zgomote subterane, apoi au fost orizontale. Cutremurul produs în toiul nopții și surprinzând întreaga populație în somn, a produs o panică de nedescris. Îmbrăcați sumar, cei mai mulți dintre locuitori au ieșit în stradă și n-au revenit în case decât după ceva timp”.
La Sinaia „lumea care dormea a fost trezită de puternice zguduituri, alergând înspăimântată în stradă. Panica a fost cu atât mai mare, cu cât în timpul cutremurului a fost întrerupt curentul electric. Țipete îngrozitoare sfâșiau văzduhul, neștiindu-se soarta celor aflați în case. Din fericire, cu toată violența cutremurului, nu s-a înregistrat nici o victimă în localitate”.
La Predeal „lumea a ieșit prin curți și pe străzi, îmbrăcată sumar. Părinții, cu copii mici în brațe, plângeau în stradă și nu mai aveau curaj să intre în casă, după încetarea cutremurului. Imediat ce a început să se simtă mai puternic cutremurul, patrulele de jandarmi, care circulau pe străzi, din cauza numeroaselor spargeri săvârșite în localitate, au tras salve de focuri spre a determina populația să părăsească locuințele. La foarte multe vile din localitate s-au surpat coșurile. Țigla de pe acoperișuri a căzut la pământ, iar plafoanele și zidurile au crăpat. În general, clădirile mai înalte și de zid au suferit stricăciuni însemnate. Victime omenești nu sunt”.
La Brăila „populația îngrozită a ieșit în stradă în costume sumare. Iar ce e mai curios e faptul că în același moment, cetățenii înspăimântați au observat un fenomen neobișnuit: în parte de nord-vest a orașului s-a observat o lumină de culoare roșiatică, asemănătoare fulgerului cu un reflex de culoare albicioasă în partea opusă. Numeroase persoane cari n-au putut părăsi dormitoarele, au fost surprinse de dărâmături și cu mare greutate au putut ieși în curte și stradă”.
La Giurgiu „locuitorii, ținându-și copiii în brațe, au ieșit în stradă țipând și implorând mila lui Dumnezeu pentru încetarea cutremurului. Mulți comercianți, domiciliați în diferite cartiere ale orașului, au alergat în toiul nopții spre centrul orașului ca să vadă pagubele suferite și care, din nefericire, au fost destul de însemnate”.
La Brașov „panica și emoția au fost cu atât mai puternice cu cât cutremurul s-a produs noaptea, iar uzina electrică din spirit de prevedere a întrerupt curentul în întregul oraș. Toată populația a ieșit în străzi, îmbrăcată sumar, și n-a intrat în case decât în revărsatul zorilor, când fiecare și-a putut da seama de dezastrul cutremurului. […] În tot timpul cât a durat cutremurul, s-au auzit vuiete din fundul pământului, iar cerul era luminat din secundă în secundă de o fâșie de lumină asemănătoare unor fulgere îndepărtate. Acest fenomen a fost văzut în regiunile din imediata apropiere a munților. Nimeni nu poate să-și explice cărui fapt se datorește fenomenul că în timpul cutremurului a lăsat să se creadă că undeva în depărtare s-ar fi produs un uriaș incendiu. Acest sentiment de groază a strecurat în sufletele brașovenilor un sentiment de adâncă religiozitate. În cursul dimineții, bisericile au fost arhipline. Tot timpul zilei, mulțimea a staționat pe străzi, comentând faptul că în diferite feluri și interpretându-l ca un semn dumnezeiesc”.
[în „Universul”, Anul al 57-lea, nr.312, București, 12 noiembrie 1940]
„În tot cursul zilei de ieri au continuat lucrările pentru degajarea dărâmăturilor de la blocul <<Carlton>>. Întrucât toate încercările de a se ajunge la eventualii supraviețuitori cari s-au adăpostit în subsolul blocului, n-au dat nici un rezultat, au fost aduși ieri de la Petroșani 40 de mineri, specialiști în astfel de lucrări, cari să sape niște puțuri cu ajutorul cărora se speră să poată fi salvați cei cari se adăpostesc în subsolul al doilea al blocului.
Minerii lucrează în două echipe, cu schimbul. Lucrul lor este foarte mult îngreunat din cauza condițiilor extrem de grele în cari lucrează.
Păcura din subsol continuă să ardă înăbușit. Lucrările de stingere a focului n-au nici un efect, căci el e alimentat și de lemnăria sfărâmată, provenită din mobile, parchete, uși, precum și de două vagoane de lemne ale bodegii de la parterul blocului, cari erau depozitate în subsol, și cari s-au aprins din pricina unui scurt circuit.
Tunelul săpat din strada Regală a trebuit să fie abandonat din cauză că s-a dat acolo peste un strat de apă de o grosime de un metru și jumătate. Tunelul, a cărui săpare a început luni seară, dinspre bulevardul Brătianu, a trebuit să fie și el abandonat astă noapte, întrucât s-a dat de foc.

Până ieri dimineață se scoseseră de sub rune 55 de cadavre. Ieri la amiază s-au mai scos 10 cadavre, iar mai apoi alte 15. S-au scos deci în total, până la această oră, de sub dărâmături, 80 de cadavre. La ora două noaptea s-a descoperit, între dărâmături, având pieptul străpuns de o vergea de fier din rețeaua armăturii unui stâlp de beton, cadavrul unei femei, care, după cum se afirmă, ar fi al cântăreței Aura Davideanu de la Operă”.
[în „Universul”, Anul al 57-lea, nr.314, București, 14 noiembrie 1940]