Imaginea aceasta cu camionul de mare tonaj care circulă pe strada Arsului din Vulcan am luat-o de pe Facebook. Am făcut asta, fiindcă autovehiculul și comentariul din postare mi-au amintit de întâmplări mai vechi.
Strada aceasta
este bătută de soartă nu de azi-de ieri. Sunt zeci de ani de când ea e o batjocură pe care locuitorii săi sunt condamnați s-o trăiască. Nu s-a schimbat mai nimic de la sesizările constante făcute, acum un deceniu și jumătate, de o doamnă consilier local și cele care curg acum. Și, cu toate că daunele sunt produse de autovehiculele grele care bat zilnic drumul de la stația de încărcare a minei Vulcan la termocentrală și de cele cu steril care merg la deal, bobârnacele le ia constant administrația publică locală.
Atunci
când a fost oprit transportul pe calea ferată al cărbunelui extras la EM Vulcan s-a spus că e vorba de ceva provizoriu, iar locuitorii străzii au înghițit gogoașa. Apoi, după ce nu a mai rămas nici urmă de linia ferată, s-a văzut că provizoriul este definitiv, iar strada se degrada vizibil de la o lună la alta. Cui să i se plângă oamenii? Primăria Vulcan a mai așternut piatră pe ici, pe colo și i-a adus la cunoștință conducerii CEVJ problema, dar aceasta se comportă așa cum a făcut dintotdeauna: parcă nici n-ar ști de astfel de sesizări.
Între timp,
cărbunele căruia unii îi zis lichefiat, fiindcă, așa cum este dus la uzină, e mai mult apă, curge din camioane și face drumul aproape impracticabil pentru autoturisme și mersul pe jos. În plus, mai zic oamenii, greutatea camioanelor afectează rețeaua de conducte de tot felul. Soluția în această situație este un singură. Administrația publică locală Vulcan trebuie să le pună serios piciorul în prag celor de la CEVJ și să le reamintească de obligația, legală sau morală, de a pune la punct strada Arsului. Acum, până mai funcționează mina, pentru că, după închiderea ei, în mod sigur că nici în cot nu-i va mai durea de ea.
