De la Paroșeni și până la ieșirea spre Iscroni, municipiul Vulcan este străbătut, de la sud la nord, cu mai multe pâraie care, coborând de pe versantul munților Vâlcan, își croiesc drum spre Jiul de Vest. Albiile unora sunt măricele, altele le au mai mici, dar, când plouă la greu, au un numitor comun: apele lor se umflă și sunt de nerecunoscut.
Aceste cursuri
de apă se prezintă, totuși, corespunzător în privința albiilor prin care curg. Ale pârâielor Sohodol, Baleia, Ungurului, Lupșească sau Morii chiar că sunt OK, cu mici excepții, poate. Albia acestuia din urmă, bunăoară, este punct de atracție an de an, atunci când se sărbătorește Ziua Internațională a Curățeniei. Despre celelalte nu am auzit să fie băgate în seamă la fel de bine.
Excepție absolută,
aș putea spune, face, însă, pârâul Mohora din vecinătatea brutăriei Kenaan, dacă ar fi să dau un reper cunoscut de mulți. Ca debit el apare ca fiind mult sub frații săi. Și nici de o îngrijire corespunzătoare nu are parte. De sus, din apropierea izvorului din Cocoșvar și până puțin mai sus de brutăria amintită, apele lui coboară prin conducte care le ascund privirilor. De abia de aici în jos mai vede și Mohora lumina zilei.
Cred, însă,
că ar fi prefera să rămână ascuns mai departe de rușinea a ceea îi este dat să vadă. Albia îi este năpădită de o vegetație deasă din cauza căreia apa abia i se mai zărește. Și asta nu e pe o porțiune de câțiva metri, ci pe mai tot întregul curs până la scurgere. Nu știu exact cum e acum, dar, de câteva ori, a fost nevoie de decolmatarea serioasă a albiei în apropierea locului în care pârâul se varsă în Jiul de Vest. Las asta acum și revin la bălăriile de lângă podul din Coroiești și la cele de mai jos de el care ar trebui să dispară din peisaj. În vestul Văii Jiului nu prea găsești albii de pârâuri ca vai de ele. Pe bune. Ca atare, cei de la Apele Române ar putea să se milostivească și să-l aibă în vedere și pe amărâtul de Mohora.
