Un drept la replică și un regret!

Am scris de-a lungul timpului mii și mii de articole preluate de zeci de publicații fără să fiu menționată sau fără a se cita sursa, în ciuda faptului că îmi aparțineau în exclusivitate. Materiale scrise de mine pot fi găsite și la ora actuală în presa din județ sau în mediul online sub alte semnături. Nu mă deranjează. Oricine are dreptul la informație. Nu mă deranjează că nu citează sursa, cu toate că deontologic așa ar trebui, atâta timp cât materialul a apărut deja la ziarul sub culorile căruia eu evoluez. Dar nici nu fac atâta caz. Nu fac pe polițista. Mă bucur că informația oferită de mine poate fi de ajutor. Lucrez într-o lume dominată în marea ei majoritate de bărbați, unii mult prea misogini, care nu găsesc altceva mai bun de făcut decât să stea cu ochii ieșiți din orbite pe ceea ce scriu eu, unde pun virgula, de unde am informația. Un ziarist ranchiunos de prin județ, fără pic de respect, care îmi poartă zilele, sună mereu la redacție, face pe profesorul de limba română, trimite mailuri, de ciudă, după spusele sale, că odată nu l-am ajutat cu un număr de telefon de la Știința Petroșani. Total eronat. Am fost întotdeauna un om altruist.

Dragi colegi din bresla de specialitate, nu mă puteți prinde în off side pentru simplul fapt că eu cunosc regulile jocului și ale bunului simț. Nu le încalc pentru o oală cu sarmale și un pahar cu pălincă. Am citat întotdeauna sursa, cu mici excepții, când sursa nu a ținut morțiș să fie menționată. În loc să îmi purtați mie grija, mai bine scrieți o carte, o informație, că o luați razna doar pictând clasamente, goluri și ură! E loc sub soare pentru toată lumea!

Și mai nou trebuie să cer acordul și unor jucători când citez o sursă. Băi, dați-vă cu reveneală că nu sunteți superstaruri!

Am pus punctul pe „i” despre faptul că tot mai mulți sportivi pleacă din Vale din cauza salariilor mizere. Am citat sursa ca la carte, am consemnat, am tras și eu semnalul de alarmă. Consider că am făcut un bine. Dar, surpriză! Cum mi-am permis să scriu eu așa de capul meu?!!!

Pe frații Straja, care au jucat rugby la Știința, i-am promovat în nenumărate rânduri în paginile ziarului la care lucrez. Și nu au vociferat. Acum am ajuns să le cer acordul când scriu de ei, chiar și atunci când citez clubul care publică informații despre ei. Nu vreți să vă trimit un fax de câte ori vă pronunț numele? De aia e sportul din Vale la pământ, de caractere ce avem! Să vă fie rușine! Regret că v-am respectat ca pe niște campioni…