În după amiaza zilei de 8 martie, am avut onoarea ca, împreună cu câţiva colegi ai domniei sale, să particip la sărbătorirea zilei de naştere a domnului profesor Francisc Czimbalmos.
Nu cred că mai este necesar
să spun ceva despre domnul profesor. Domnia sa este cunoscut nu doar de către generaţiile de elevi din Vulcan care i-au „trecut” prin mână în cursul anilor de liceu, ci şi de către cunoscuţi specialişti în istorie cu care a fost coleg la facultatea bucureşteană. Nu insist nici pe imensa cultură pe care domnia sa o posedă şi nici pe ascuţimea minţii, care nu l-a părăsit nici acum, la împlinirea vârstei de opt zeci de ani. Sunt lucruri pe care le ştiu toţi cei care îl cunosc îndeaproape.
Niciodată, în ultimii ani,
domnia sa nu şi-a mai sărbătorit ziua de naştere înconjurat de colegi şi prieteni. Obişnuia s-o facă, nu doar dumnealui, până în 1979, an care a marcat industrializarea liceului teoretic vulcănean. După care tradiţia s-a stins. Această tradiţie a vrut domnul profesor s-o reînvie. Sunt chiar spusele domnie sale. Cu puţin timp în urmă, în acest an, a participat la aşa ceva la un liceu bucureştean de vază. În care, prin anii ’50, a predat şi dumnealui la începutul carierei sale profesorale.
Persoana sărbătorită era
o doamnă profesoară care împlinise venerabila vârstă de 94 de ani. La fericitul eveniment din Bucureşti au fost de faţă foşti colegi de catedră ai doamnei, foşti elevi ai dumneaei şi, fireşte, rude şi invitaţi. Domnul profesor Francisc Czimbalmos recunoaşte că nu a fost deloc mirat de faptul că, în liceele bucureştene, continuă tradiţia sărbătoririi cadrelor didactice. Asta a vrut să le spună celor de faţă, în cuvântul său, domnul profesor la întâlnirea intimă prilejuită de ziua sa de naştere – sărbătorită în Centrul de Informare al „Colegiului Tehnic Mihai Viteazu”. Biblioteca, aşa cum i se spunea când eram eu licean. Urându-i din nou „La mulţi ani cu sănătate!” îmi exprim speranţa că, la anul, tot în a opta zi a lunii martie, ne vom revedea în aceeaşi formulă. Sau, poate, data viitoare vor fi mai mulţi.
Gheorghe OLTEANU