În această perioadă / Pasul Vâlcan vă stă la dispoziţie cu seri romantice de neuitat

Ocazie nesperată pentru proprietarii cabanelor din Pasul Vâlcan de a se obişnui cu seri romantice petrecute la lumina unei lumânări mai mult sau mai puţin mirositoare. Asta, fiindcă va mai dura ceva până ce, sus în Pas, se vor aprinde din nou becurile.

Deşi a trecut

mai bine de o săptămână, cablul electric de 6KV care alimentează tot ce merge cu curent în Pasul Vâlcan nu a fost reparat. După ce a venit autolaboratorul a fost găsit şi locul în care cablu a „puşcat”. Acesta se află la circa o sută de metri de separatorul montat pe stâlpul amplasat undeva peste drum de ferma primarului Gheorghe Ile. Cel care s-a ocupat de toate până acum este inginerul pensionar Alexandru Cantor, administratorul Asociaţiei „Pasul Vâlcan”. Aducerea autospecialei a costat. O să coste şi remedierea defecţiunii intervenite la cablu, dar, mai nou, şi repararea separatorului electric.

Pentru a pune
sub tensiune cablul odată reparat, cei de la ENEL cer o mulţime de documente. Printre care şi actul doveditor că separatorul a fost reparat sau înlocuit. Ieri, l-am întâlnit pe Sandu Cantor pe când se întorcea de la sediul vulcănean al ENEL-ului. Nu-l găsise pe noul şef, aşa că cererea pe care voia să i-o lase era tot la el. Administratorul Asociaţiei „Pasul Vâlcan” era intrigat din cauza unei clauze prevăzute în convenţia încheiată între asociaţie şi ENEL. Aceea că în grija căbănuţarilor cade şi linia electrică aeriană de circa 50 de metri care vine de la linia principală la stâlpul pe care este separatorul şi de la care porneşte cablul de alimentare a cabanelor din Pasul Vâlcan. Ca atare, a făcut o solicitare justă. Aceea ca ENEL să decupleze, de la cea principală, linia lor, dacă tot le-a fost pusă pe seama lor, prin convenţia aceea, pentru ca să se poată lucra la separator.

Din câte mi-am dat seama,

solicitarea nu prea i-ar încânta pe electricienii de la Enel. Una la mână, pentru că şi ei au rămas o mână de oameni, care intervin de la capătul vestic al Văii Jiului şi până dincolo de Haţeg, cum mi-a spus cândva unul dintre ei. Iar, apoi, operaţiunea solicitată ar fi greoaie, din moment ce clemele cu care sunt prinse cablurile sunt antice şi ruginite. Rămâne de văzut cum se va termina operaţiunea. Până atunci, decorul hibernal de la Pasul Vâlcan va fi completat, aşa după cum ziceam în preambul, de cel al lumânărilor. Excelentă ocazie de a petrece zile fără apă potabilă, dar cu nopţi romantice. Să nu uit! De la administraţia publică locală vulcăneană, deşi cineva de acolo este familial cu activitatea de la ENEL, nu s-a arătat niciun semn că cineva ar fi interesat să ofere un ajutor.

Gheorghe OLTEANU