„De o organizație sistematică a examinării cărnii, bazată pe principii științifice, nu se poate vorbi însă, decât după înființarea primelor școli de Medicină Veterinară, în secolul al XVIII-lea, când s-a început studierea temeinică a diferitelor boli la animale și s-a putut cunoaște care anume dintre ele se transmit la om”.
Primele abatoare din lume
„Nu mult după aceia a luat ființă, în diferite țări, primele abatoare. Cum era și firesc acestea erau la început în stare rudimentară; de multe ori nu erau decât niște simple poduri acoperite, așezate peste râurile și pâraiele care străbăteau localitățile respective. De o instalație interioară a lor, nici nu putea fi vorbă. Așa cum erau ele pe acele vremuri slujeau într-o bună măsură interesele materiale ale comunelor și prea puțin interesele sănătății publice.
În epoca modernă însă fiecare popor s-a încredințat de marea lor utilitate publică și toate țările au legiferat înființarea, organizarea și funcționarea abatoarelor. Așa se face că și Legea noastră de Poliție Sanitară Veterinară cuprinde dispozițiuni la înființarea și funcționarea abatoarelor.
Abatoarele în decursul vremii au evoluat, ajungând în ultimele trei decenii cu deosebire în țările apusene și mai ales în Germania, să satisfacă, grație instalațiunilor lor tehnice, cele mai mari exigențe de igienă și economie.
Într-adevăr, astăzi abatoarele trebuie să fie astfel construite, utilate și organizate, ca să poată împlini cu prisosință gusturile și cerințele consumatorilor de carne și să înlesnească prelucrarea, valorificarea, a tuturor subproduselor, precum piei, intestine, sânge, seu, unghii, coarne, păr. Abatoare în asemenea condițiuni găsim câteva și la noi în țară, făcând cinstea corpului veterinar și edililor orașelor respective, la Brașov, Constanța, București.
Să vedem acum cum stau lucrurile la abatorul Municipiului Cluj. Dacă nu a putut să urmeze ritmul de evoluție al abatoarelor sin străinătate, trebuie să recunoaștem că a avut și el parte, de la clădirea lui între 1885-1886 și până astăzi [1936] de o serie de îmbunătățiri.
Înainte de anul 1885, servea drept loc de tăiere a animalelor pentru consumația publicului clujean, un pod de lemn acoperit, așezat peste Someș, în dreptul Pieței Mihai Viteazul. Și astăzi se văd încă stâlpii de stejar în albia râului pe care a fost așezat podul acesta, sau abatorul vechi și ne putem lesne închipui ce murdărie era sub podul și numai puhoaiele Someșului le puteau îndepărta. În anii 1885-1886 s-a format clădirea care formează azi edificiul principal al Abatorului, după sistemul celular, având 26 de celule în care se tăiau aproape 30-35 de mii vite cornute mari, mici și oi pentru o populație de 48 de mii de suflete, cât avea Clujul pe acele vremuri, înglobând și un ghețar care servea în mod primitiv pentru conservarea cărnii cu gheață naturală scoasă din Someș. Această clădire principală împreună cu abatorul de porci și celelalte anexe, ce s-au construit ulterior, și curtea Abatorului, ocupau o suprafață de peste 16 mii metri pătrați”.
Cum se tăiau înainte porcii?
„Porcii se tăiau pe atunci în curțile măcelarilor și numai târziu măcelarii au fost obligați să-i taie într-un loc anume destinat, în curtea Abatorului, unde prelucrarea începea prin pârlirea cu paie.
Această situație nu mai putea însă dăinui din considerațiuni igienice. Primăria orașului a construit și a amenajat în anul 1894, după modelul abatorului din Praga și în dimensiunile corespunzătoare necesităților de atunci, clădirea principală pentru tăierea porcilor. De atunci și până la înscăunarea administrației românești nu i s-au mai adus Abatorului alte îmbunătățiri demne de menționat”.
Desființarea sistemului celular
„O transformare provizorie s-a făcut apoi la Abator prin dărâmarea pereților ce despărțeau cele 26 de celule din clădirea destinată tăierii vitelor cornute și oilor precum și amenajarea celor cinci hale mari de tăiere. Prin aceasta schimbare a mărit pe deoparte suprafața de folosit a sălilor de tăiere, reclamată de împrejurarea, că trebuia să se taie un număr dublu de animale, populația orașului ajungând la 100.000 locuitori și cu noi posibilități de înmulțire, iar pe de altă parte, s-a înlesnit examinarea cărnurilor, care se poate face mult mai bine în sălile de tăiere, cu vedere largă, după sistemul halelor, decât cu sistemul celular”.
Frigoriferul Abatorului
Pentru conservarea cărnii, de la tăierea animalelor și până la distribuirea ei către consumatori, „s-a construit pe teritoriul Abatorului și un frigorifer care, după amplificarea și îmbunătățirile care i s-au adus între anii 1928-1931, cheltuindu-se aproape 4.000.000 lei, funcționează în condițiuni mulțumitoare. În anul 1924 s-au făcut mari îmbunătățiri și în curtea Abatorului, care a fost canalizată și pavată cu piatră cubică de granit.
Pentru a satisface măcar în parte dezideratul de umanitate, la tăierea animalelor, s-a înzestrat Abatorul cu unelte de asomarea [anesteziere] a lor.
Ca să țină pasul cu noile progrese ale științei s-au introdus la Abator și noi aparate de examinare a cărnii, Trichinoscopul și s-a instalat și un mic laborator pentru cercetările bacteorologice.
Dar și aceste îmbunătățiri nu corespund încă timpurilor de astăzi, neputându-se încă tăia și prelucra în bune condițiuni numărul de animale necesare populației sporite a Clujului, și nici ca utilaj tehnic, care să îngăduie prelucrarea tuturor părților tăiate și o manipulare a cărnurilor, potrivit cerințelor de igienă”.
Lucrările de amplificare a Abatorului
Cu executarea lucrărilor „de amplificare a fost însărcinată o firmă care a dat dovadă de specialitate în această materie, adjudecându-i-se prin licitație publică, iar pentru lucrările de construcție se va ține o altă licitație în preajma sezonului de lucru, în primăvară. Iată câteva din lucrările care vor forma această îmbunătățire a abatorului:
1. Transformarea sălilor din corpul principal al abatorului în vederea sporirii capacităților pentru tăierea de 75 mii animale (vite cornute mari, mânzați, viței, oi) și a posibilităților de prelucrare a animalelor tăiate în condițiuni igienice. Se vor mai dărâma pereții din unele săli, se va repara pardoseala, se vor căptuși pereții din interior cu plăci de faianță până la înălțimea de 2 metri, se vor instala cuiere de atârnat cărnurile și linii aeriene cu macarale de siguranță și macarale mobile destinate pentru transportul cărnurilor prelucrate în sala de aerisire și de aici în frigider.
2. Construirea între sălile de tăiere și frigorifer a unei hale de svântarea cărnurilor, care va servi în același timp și ca loc de desfacere a lor de către măcelarii angrosiști.
3. Lărgirea abatorului pentru tăierea porcilor și instalarea lui cu macarale pentru transportul cărnii în frigorifer.
4. Construirea unei încăperi având comunicație cu sala de tăiere a porcilor pentru instalarea unui aparat de electro-pârlire.
5. Instalarea de cântare automate pe căile de transport a cărnurilor.
6. Construirea și instalarea de mățării sistematice.
7. Deschiderea unei porți pentru intrarea animalelor de tăiat dinspre oborul de vite, rămânând ca actuala intrare să servească la scoaterea cărnurilor din abator.
8. Transformarea și amenajarea construcțiilor de la intrarea proiectată pentru casierie, poliția abatorului, sala de adăpost pentru măcelari, camera de portar.
9. Procurarea cărucioarelor speciale pentru transportul pieilor, intestinelor și organelor confiscate.
Și în anul expirat [1935] s-au adus simțitoare îmbunătățiri laboratorului abatorului, înzestrându-l cu aparate și substanțe chimice necesare examinării cărnii și produselor ei, precum și la controlul laptelui adus pentru desfacere pe piața Clujului. S-a cheltuit pentru acest scop 125 mii lei. Laboratorul nu a ajuns încă la desăvârșirea instalațiunilor de care ar avea nevoie, s-a făcut totuși un pas înainte. Dar va mai fi amplificat și acesta”.
[„Patria”, nr. festiv din 1 decembrie 1936].