„Moravurile mormone, din punctul de vedere al poligamiei, sunt foarte mult practicate în Europa, dar cu oarecare discrețiune inspirată cel puțin de teama legilor. Un ziar spune că numitul John Artur Beat, un bun irlandez, a voit să facă mormonism autentic. El a început mai întâiu – căci trebuie un început la toate – prin a lua o soție.
Aceasta era o tânără engleză, care se numea Elisabeta și care avea părul roșu.
Ea îl făcu fericit, atât de fericit încât dori să știe dacă o altă miss i-ar procura aceiași fericire! El întâlni pe a doua miss. Aceasta era oacheșă. El o luă de soție și gustă cu ea fericirea fără să o împartă cu nimenea altul. <<Merge foarte bine, zise el; să mai încercăm cu o a treia soție>>.
Același succes. Atunci luă o a patra, pe urmă o a cincea și probabil ar fi luat de soție o a șasea femeie, dacă poliția n-ar fi venit să-l împiedice în ideile sale casnice. El fu arestat și, după o instrucțiune din cele mai minuțioase, fu trimis înaintea juriului din Dublin.
Aici se văzu un frumos spectacol; se văzură cinci femei arzând de același foc pentru același obiect. Master Beat rezolvase greu o problemă de a fi iubit pentru sine.
Se citiră scrisorile ce aceste cinci soții îi scriseseră. Este cu neputință cuiva să-și închipuiască ceva mai plăcut ca scrisorile acestor doamne. Doamnele Beat se rugară în genunchi de juriu pentru a le da pe <<îngerul>> lor, pe <<scumpul lor soț>>.
Judecătorul, jurații, avocații priveau toți cu ochii ațintiți asupra acestor femei și ascultau uimiți rugăciunile lor. Niciodată ei nu asistaseră la un asemenea spectacol; niciodată nu auziseră în ședință publică cuvinte mai pline de iubire. Acesta era ceva cu totul shocking.
Jurații fură rușinați de acest spectacol. Ei deteră singurul verdict ce le fu cu putință: declarară pe acuzat de nebun.
De aici înainte, cele cinci soții ale lui Master Beat sunt disponibile”.
(Tribuna, Anul I, nr.77, Sibiu, 18/30 iulie 1884)
