Într-o intervenție făcută ziarului nostru, președintele Asociației Foștilor Deținuți Politici Valea Jiului – Petroșani, Mircea Muntean, îl cam face „praf” pe președintele Asociației Foștilor Deținuți Politici din România, Octav Bjoza.
Muntean consideră că Bjoza nu are „niciun pic de respect față de colegii din asociație”, aducând totodată și alte câteva acuzații dure, dintre care amintim: „lipsa de interes față de anumite proiecte de legi propuse de către șefii de filiale locale, pentru care aceștia au muncit luni de zile pentru a strânge documente de la membri și familiile lor și pentru a le îndosaria, proiecte de altfel cerute de membrii asociației și care nu sunt mofturi ale unuia sau altuia”.
Dar să vedem de unde a pornit supărarea președintelui AFDP Valea Jiului și cum s-a ajuns la declarația pe care o vom trece integral, deoarece dacă lucrurile stau așa cum ne spune Muntean, atunci înseamnă că și în această asociație lucrurile merg din rău în mai rău, ca în multe alte domenii de activitate din țara noastră.
O conferință cu un singur vorbitor…
Săptămâna trecută, pe 18 februarie, președintele AFDP din România, Octav Bjoza, a organizat la Hunedoara o conferință, la care a invitat toți președinții de filiale ale asociației din județ, o serie de membri, inclusiv vicepreședinți de filiale, un consilier local din localitate și câțiva funcționari din administrația publică locală hunedoreană, plus foarte mulți tineri și profesori de la liceele din localitate sau studenți. De la Petroșani au fost prezenți președintele asociației, Mircea Muntean, și vicepreședintele asociației, Constantin Iacob. Aula Facultății de Inginerie din Hunedoara s-a umplut de oameni. Circa 200 de persoane au participat la această conferință organizată de președintele AFDP România, după cum ne-a informat Mircea Muntean.
„Tematica a fost una destul de curioasă, deoarece a ținut de anii de pușcărie pe care i-a făcut domnul Bjoza, două ore și jumătate cât a durat conferința dumnealui vorbind încontinuu doar despre asta. El a fost arestat în 1958, și în 1962 a venit acel Decret, astfel că a făcut cam patru ani și jumătate, maxim cinci, de pușcărie. Față de membri de-ai noștri, care au făcut și zece ani, poate și mai bine, domnul Bjoza e departe. Cu toate acestea, a ținut să ne explice, foarte pe larg, cum a fost la pușcăria din Periprava, o colonie de muncă, la Canalul Dunărea-Marea Neagră, minele de la Cavnic și așa mai departe. Practic, președintele a făcut o istorisire completă și lungă a acelor ani când a stat închis și când a fost dus la munci în niște condiții mizerabile și grele, această expunere fiind făcută la înțelegere cu consiliul local din Hunedoara, sau cel puțin eu așa am înțeles. Eu zic că domnul Bjoza a dorit să dovedească, de fapt, prin această conferință că el are activitate. Și ne-a chemat pe noi. Practic, în sală numai gura lui s-a auzit pe-acolo. Am plecat apoi, ca toți colegii ceilalți, nemulțumit că nici măcar să fim prezentați în fața acelor tineri n-am fost, dar să mai vorbim ceva și noi! Și copiii ăia din sală s-au plictisit la un moment dat și au început să părăsească sala pe rând. Urma să facem o pauză de zece minute, ceea ce s-a și întâmplat, iar apoi elevii și studenți urmau să ne pună întrebări, lucru care însă nu s-a mai întâmplat! Bjoza fiind egoist de felul lui, nu prea i-a băgat în seamă pe copii, vorbind el tot timpul, la final toată lumea plecând nemulțumită, la fel și eu. Mie mi se pare că n-a existat niciun fel de respect din partea domnului președinte față de colegii din asociație prezenți la conferință și spun asta deoarece nici măcar nu ne-a prezentat în fața acelor tineri, dar să ne mai lase să și vorbim. Că fiecare aveam de spus cum a fost în lagărele de muncă, în pușcării, unii dintre colegi având ani mult mai mulți de pușcărie decât dumnealui. Să chemi colegi de asociație la conferință și nici măcar să nu-i prezinți, e de-a dreptul uimitor! N-am mai pățit așa ceva și nu s-a mai auzit de așa ceva…”, ne-a declarat indignat Mircea Muntean.
Nu se teme de eventualele „represalii”…
L-am întrebat pe Mircea Muntean dacă nu cumva aceste declarații îi vor face rău, că vorbind la adresa președintelui s-ar putea să abă probleme cu „scaunul” de președinte de filială, că așa-i în România, cine vorbește, chiar dacă are dreptate, e „ras” mai devreme sau mai târziu, mai cu seamă când la mijloc e „șeful”, cum e în acest caz.
„Eu n-am șef, deci nu am de ce să mă tem… De ce? Pentru că îmi fac treaba onest, mă dedic acestei activități, iar boii de la bicicletă n-are cine să mi-i ia! Sunt membru supleant și în Comitetul Național de Conducere și sunt un om care mi-am făcut datoria. Eu nu atac pe nimeni, dar așa ceva nu se poate, să te cheme și să nu te prezinte măcar! Vi se pare normal? Nouă, celor care am fost acolo, nu ni se pare normal. Nu mi-e frică să vorbesc și nu mi-e frică de nimeni! Am vorbit cu colegi, care să știți că își exprimă dorința de a schimba anul acesta, din temelie, conducerea de la București, deoarece sunt nemulțumiți de activitatea ei față de interesele membrilor asociație! Păi, tu, care ești secretar de stat, cum e președintele, trebuie să te implici, să ajuți membrii, să susții proiectele și propunerile lor, când acestea sunt logice și corecte, firește. Uite, de exemplu, e vorba de legea aia cu urmașii deținuților politici. Acum domnul Bjoza se face că plouă, că nu mai știe nimic… Noi rămânem între ciocan și nicovală, că am luat bani de la oameni ca să facem dosare, să îndosariem documentele aduse de membri privind urmașii lor și așa mai departe… Iar dosarele stau în dulap, cum și la noi stau în dulapul ăsta pe care-l vedeți în birou. La Congresul de la Alba Iulia, președintele nostru s-a făcut că plouă, că nu mai știe de proiectul de lege propus de membrii. Dar la următorul Congres din august-septembrie de la Mamaia se va alege noua conducere și dacă membri vor fi în continuare nemulțumiți, probabil vor fi schimbări majore, că marea majoritate a șefilor de filiale asta doresc, să alegem o nouă conducere. Și la noi se fac alegeri, la filială, eu îmi voi depune candidatura din nou, deoarece eu cred în această activitate ce o desfășor și membrii noștri mi-au spus în mare majoritate, în discuțiile purtate, că sunt mulțumiți de activitatea mea la această filială și că ar trebui să continui. Asta m-a făcut să mă gândesc la o nouă candidatură, faptul că oamenii mă susțin, mă vor în continuare. Altfel, poate că îmi vedeam de treabă, că e o activitate voluntară, să se înțeleagă”, a venit răspunsul.
Concluzie amară
Fiindcă Bucureștiul e departe, așteptăm în paginile ziarului nostru un drept la replică, dacă domnul Bjoza se simte nedreptățit de afirmațiile colegului de asociație. Pe de altă parte, dacă lucrurile stau așa cum sunt prezentate de domnul Muntean din Lonea-Petrila, om trecut prin greutățile fostului sistem odios, alături de familia sa, atunci ceva nu e în regulă și n-ar fi prea multe de zis. Atunci când nu-ți respecți colegii, atunci când vrei doar tu să ai ultimul cuvânt, atunci când stai închis în „cușca de cleștar” fiind adormit la spusele celor mulți, înseamnă că realitatea trece pe lângă tine și cauza e cam pierdută, iar cuvintele, fie ele și meșteșugit alese ulterior, sunt pur și simplu de prisos deoarece nimeni nu mai stă să te asculte și nici măcar să caute să te înțeleagă!