Deva / Ţurca ardelenească este exponatul lunii la muzeu

Deva / Ţurca ardelenească este exponatul lunii la muzeu

Timp de citire: 2 minute

Chiar de la sfârşitul acestui an, Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane Deva propune vizitatorilor, pentru ianuarie 2016, o altă piesă în cadrul acţiunii intitulate „Exponatul lunii”, piesă ce poate fi admirată în spaţiul situat la intrarea în Palatul Magna Curia.

turca 23 decembrie 2015 (10)Exponatul lunii ianuarie 2016 face parte din colecţia de Etnografie şi Artă Populară a secţiei din Orăştie a Muzeului Civilizaţiei Dacice şi Romane, fiind reprezentat de o ţurcă, jocul acesteia fiind acceptat astăzi ca unul dintre obiceiurile legate de sărbătorirea Crăciunului şi a Anului Nou.

Colindatul cu o mască de ţurcă (numită şi brezaie, cerb, capră, boriţă etc.) este atestat în Transilvania începând cu secolul al XVI-lea, dar simplul fapt că obiceiul este condamnat de către biserica creştină şi de autorităţi dovedeşte că acesta este mult mai vechi, fiind de origine precreştină, „păgână”. Până în ajunul Crăciunului, ceata care merge cu colindatul pregăteşte ţurca: botul nedefinit, este confecţionat din lemn de paltin bine uscat îmbrăcat de regulă în piele de iepure, maxilarul („falca”) inferior este mobil, iar pentru a-l mişca este legat de o cureluşă. Capul este fixat pe o „botă” de aproximativ 1,50 metri, iar sub capul acesteia se prinde un săculeţ în care se adună darul (banii) pentru colind. Ţurca are două coarne răsucite pe care se prind clopoţei, ciucuri, panglici colorate, zurgălăi iar îmbrăcămintea care acoperă feciorul „ţurcaş” este un pled. Predispoziţia pentru culoarea roşie şi tendinţa de geometrizare a veşmântului îşi pot găsi sensul, chiar şi o semnificaţie mai profundă, corelându-se cu o mitologie străveche. În timpul reprezentaţiei, ţurca îşi joacă cu dezinvoltură rolul: sperie femeile şi copii, muşcă cu ciocul asistenţii curioşi, face loc şi apără membrii cetei, controlează uneori casa colindată, solicită darul atât cât consideră, iar la ospeţe ocupă locul de cinste în capul mesei. Masca ţurcii joacă după ritmul tobelor şi strigătele de încurajare ale feciorilor care-i formează anturajul divin.

Născută simbolic la solstiţiul de iarnă, ţurca îşi încheie tragic existenţa în prima sau a doua zi de Anul Nou. Complexitatea şi frumuseţea acestui obicei a determinat introducerea lui, începând cu anul 2005, în Lista Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanităţii UNESCO.

Mihaela PETROŞAN

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

   DISCLAIMER
   Atentie! Postati pe propria raspundere!
   Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii