Miercuri, 5 iunie, de la ora 10, Muzeul Mineritului din Petroșani va găzdui un nou episod din manifestările dedicate centenarului orașului Petroșani: lansarea unei cărți despre Petroșaniul în anii în 1924-1925, a 47 despre Valea Jiului în bibliografia lui Marian Boboc. De notat fapt fără precedent în istoria culturală a urbei: manifestările culturale ale centenarului Petroșaniului au avut loc lună de lună, de la începutul acestui an. Din informațiile noastre nu se vor opri aici.
„Petroșaniul în timpul primarului Gheorghe Drăgan. Cronicile urbei (1924-1925)” este titlul volumului care-l urmează pe „Petru Iacob – primul primar al orașului Petroșani. Cronicile urbei (1918-1924)”, lansat în ianuarie a.c. Fiind o carte despre un primar al urbei, prefața volumului este scrisă tot de un primar al Petroșaniului, Tiberiu Iacob-Ridzi.
„(…) Gheorghe Drăgan este cel de-al doilea primar al orașului Petroșani. El succedă primarului Petru Iacob. Deși este instalat oficial la 21 august, Drăgan conduce, de fapt, orașul din iulie. Față de predecesorul său Iacob, care conduce Petroșaniul din decembrie 1918 până în iunie 1924, deci aproape 6 ani, Drăgan are un mandat mult mai scurt. Din iulie 1924 până în mai 1925, adică 10 luni.
În Petroșani, Gheorghe Drăgan sosește pe 15 ianuarie 1922. Scopul venirii lui în Valea Jiului este preluarea funcției de prim-pretor al plasei Petroșani. Până atunci, Drăgan a ocupat o altă funcție importantă în administrația Hunedoarei: prim-notar județean.
Referitor la Gheorghe Drăgan, merită subliniate două aspecte. Primul că a beneficiat, volens-nolens, de un cumul de funcții. El a fost în același timp și primar al orașului Petroșani și prim-pretor al plasei Petroșani (subdiviziune administrativă a județului Hunedoara care grupa localitățile Văii Jiului). Al doilea aspect, și el foarte interesant, e că, pentru munca sa de primar, Drăgan nu era retribuit de ministerul public sau de comunitate. Cum era, totuși, plătit, veți afla din această carte.
Pe parcursul celor 10 luni cât a condus orașul Petroșani, Drăgan nu a ieșit cu nimic în evidență, nu a excelat în ceva anume, și, lucru mare pentru acele vremi, nu a fost târât în niciun scandal. El s-a dovedit a fi un bun, însuflețit și înțelept român, după cum îl caracteriza un ziar local.
Deși cu simpatii și prietenii politice, Drăgan a fost un primar tehnocrat, cum s-ar spune în zilele noastre. De altfel, aceasta reiese chiar din alocațiunea pe care a susținut-o la instalarea sa oficială, când a subliniat că preocupările sale principale se vor axa îndeosebi asupra chestiilor edilitare și a reparării străzilor. După cum se observă, starea străzilor Petroșaniului are vechime pe agenda edilului, constituind o prioritate administrativă nu doar în zilele noastre, ci și în urmă cu un secol.
Ca primar, Drăgan este cel care primește personalitățile de tot felul care trec prin Petroșani, de la episcopi, la miniștri și generali. Dacă predecesorul său, primarul Iacob, a avut onoarea să-l primească pe Regele Ferdinand I, Drăgan îi dă onorurile administrative unui prieten al poporului român (și al M.S. Regele Ferdinand I): generalul Berthelot.
Unul dintre momentele dramatice cu care se confruntă în timpul primariatului său sunt inundațiile de la sfârșitul lunii septembrie 1924, când porțiuni importante din Petroșani sunt acoperite de apă. Și acum, Drăgan își arată capacitățile sale administrative, dând dovadă de echilibru și implicare, readucând orașul pe linia de plutire.
La fel ca volumul dedicat primarului Petru Iacob, și acesta este un adevărat carnaval edilitar-politic-cultural-sportiv, în care, în loc de confetti, cititorul e bombardat cu informații, știri, documentare, dosare de presă, povești captivante din viața la zi a Petroșaniului, dar și din subteranele sale.
Pagină cu pagină, am descoperit un oraș fascinant, viu, efervescent, un oraș pe ale cărui străzi îi invit și pe cititori să pășească cu încredere: Descălecarea ofițerilor de cavalerie, Trupe mai mult sau mai puțin teatrale…, Problemele din piață, Concertul primadonelor, Petroșaniul – în întuneric și fără apă, Și, totuși, cine face curățenia orașului? Ceva e putred la casa morților…, Consumul muncitoresc din Valea Jiului – în luptă cu speculanții, Eterna problemă a tăblițelor în limba română, Greva zidarilor, Un primar fără leafă, Carieră ilegală chiar lângă linia ferată Crivadia, Conferința Cercului Cultural al învățătorilor, De ce e Petroșaniul Constantinopol?, Misterul vizitei lui Albert Thomas în Valea Jiului, ex ministrul războiului Franței, directorul Biroului Internațional al Muncii, Cine poate înveseli tristul peisaj muncitoresc, Serbare venețiană pe patinoarul CAMP, Primarul Drăgan semnează apelul pentru edificarea unei clădiri pentru liceu sunt doar câteva dintre titlurile care anunță informații/ povești interesante dintr-un Petroșani mai puțin cunoscut până acum.
Demne nu doar de citit, ci și de urmat, sunt Poveștile de succes ale Bisericii Sfântul Nicolae. Dincolo de farmecul și ineditul lor, acestea arată mobilizarea petroșenenilor în cauze sociale, culturale, spirituale. Ca primar, mă bucur că pot continua, peste timp, și această operă a predecesorilor mei.
Impresionează și demersul autorului, aproape exhaustiv, de a aduna într-un Memorial al cărbunelui petroșenean, an cu an, numele celor care au suferit și au pierit în minele Petroșaniului”, scrie, printre altele, primarul Tiberiu Iacob-Ridzi în prefața volumului.