După orice divorț monden, ne e dat să aflăm că ea a fost cam bagaboantă, iar el drojdier de fel. Nu doar din gura lumii, care le știe pe toate și mai mult decât atât, ci chiar de la protagoniști. Ea uită cum i se crăcea lasciv pe șezlong în străinătățuri, căci l-a luat și pentru că-i putea oferi concediile mult visate, el uită cum ea lăcrima tăind ceapă pentru mâncarea lui preferată. Căci a luat-o pentru gătit, dar și pentru crăcit.
Tot așa, și căsătoria eșuată dintre comisarul-șef (r) Traian Berbeceanu și PNL Hunedoara a fost una din interes. Mulți liberali harnici, cu vechime, au mai stat (și poate încă mai stau) o tură tocmai pentru a-i face loc (la minister, la prefectură, la primăria capitalei de județ) lui Traian. Care ne-a și explicat, poetic, cum va face politică „jos, la talpă, în linia întâi”, ca “simplu membru de partid”, fără să viseze la vreo funcție de conducere. N-aș spune că Traian Berbeceanu nu și-a câștigat dreptul la o ascensiune peste rând. Până la urmă, faptul că și alții sunt la aceeași coadă pentru o funcție nu e vreun criteriu corect de evaluare. Dar pot spune fără teama de a greși faptul că, la votul popular, Traian Berbeceanu n-a dovedit. (Și) nepriceperea sa a făcut ca, la Deva, liberalii să piardă alegerile locale.
De când cu pierderea alegerilor, cică Traian nu se mai regăsește în PNL pentru că, în urmă cu un an, în rândurile acestuia a revenit Mircia Muntean. În opinia mea, politic vorbind, și Traian și Mircia sunt la fel de jos. Jos, acolo unde i-a trimis electoratul după ce nu le-a mai acordat încredere. Căci în politică, dincolo de felul în care joacă teatru, fiecare actor are un singur judecător: cetățeanul care pune sau nu ștampila în patrulaterul favorabil.
Și, tot din punct de vedere politic, atâta vreme cât respectă statutul formațiunii politice, cetățeanul Traian și cetățeanul Mircia au aceleași drepturi și obligații.
Dar parcă n-am stomac să diger că, timp de un an de zile, cât a mai avut privilegii, cetățeanul Traian l-a suportat pe cetățeanul Mircia de coleg și n-a fost public ultragiat. Iar amu, când trebuie să își adune cutiuța cu lucruri din Primăria Deva, cetățeanul Traian a ajuns ziua în care e fată mare. Și nu mai stă la masă cu persoane care au avut probleme cu legea. Că-l mușcă principiile morale de dos.
Aș pune mai degrabă totul pe boala personajelor redevenite brusc fete mari în politică, mai cu seamă că avem deja cazuistică. După 20 de ani în care PNL l-a cocoțat și menținut în diverse funcții politice, gras remunerate, senatorul Vasilică nu s-a mai regăsit în valorile liberale. Mai degrabă, l-a măcinat și riscul de a nu se mai regăsi pe liste. Alea de candidați. După mai mult de zece ani în care au făcut opoziție PSD-ul în tabără cu Tiberiu Iacob-Ridzi, zeci de lingăi stau acum capră la nea Lau și Costel.
Dacă Traian s-ar fi retras din PNL în ziua în care Mircia a (re)devenit membru, era cel mai șmecher om în viață. Dacă s-ar fi retras discret după mandatul (bun, rău, cum o fi fost) îndeplinit pentru deveni, era la fel de șmecher. Dar pentru că-și arată chiloții în piață, refuzând să stea la masă cu Mircia, este un mare câștigător: tocmai s-a așezat la masa pierzătorilor, lângă Mircia. Hai, noroc!