Poate c-ați observat cum, astă-vară sau chiar și acum, în zilele mai călduroase, băncile din fața scărilor de bloc sunt pline de adolescenți. Uneori, când sunt mai mulți, ei stau și pe treptele de la intrare.
În general,
după cum am constatat și eu, copiii ăștia, băieți și fete, nu pricinuiesc necazuri. Vorbesc de ale lor, se mai îmbrățișează și, dacă le zici „fără coji de semințe aici”, se conformează. Am verificat după plecarea lor și nu am găsit urmă de coji de floarea-soarelui sau hârtii lăsate de ei. Așa că, din punctul acesta de vedere, chiar nu mă deranjează prezența lor.
Altfel este,
însă, când puștii își fac de cap în fața și în casa scării. Un astfel de loc care-i atrage ca un magnet este scara a treia a blocului G2 de pe Nicolae Titulescu din Vulcan. Adresa vă este cunoscută, fiindcă am mai scris, de curând, ceva de acolo – chestia aceea cu cablul de internet care atârnă în fața scării. Acum vă voi relata ce-i înăuntru și ce lasă în urma lor un grup de tineri care-și fac veacul aici aproape seară de seară.
Mai întâi,
au avut grijă să demonteze încuietoarea. Intră și fac prăpăd cu cojile de semințe, hârtiile și mucurile de țigări care rămân în urma lor. Unul dintre ei, cu înclinații spre arta plastică, a desenat pe perete un falus imens, cu care le-a speriat pe femeile în vârstă care locuiesc aici. Pe un alt perete, tot unul dintre ei a scris neinteligibil ceva care pare în sanscrită.
Un locatar
mai nervos i-a întrebat cu ce-i atrage scara asta, de vin aici grămadă? „Este net la liber, nenea”, i s-a răspuns. E adevărat că, sesizată, patrula de poliție a apărut la fața locului, dar tinerii avuseseră grijă s-o șteargă de acolo. Revin, însă, constant, iar în urma lor femeia de serviciu trebuie să strângă mizeriile lăsate de ei. De aceea, cred că nu ar fi rău dacă patrula de la Ordine Publică ar mai da pe la scara a treia a blocului G2. Poate că uniforma de polițist i-ar mai aduce cu picioarele pe pământ pe tinerii ăștia teribiliști.
