Poate e prea mult spus că, prin evenimentul petrecut „La Brazi”, Vulcanul ar fi devenit „o veritabilă capitală a rock-ului românesc”, așa cum văd c-au titrat unii. Fiind la a doua ediție, a fost o reîntâlnire a iubitorilor acestui gen de muzică, a cărei reușită este incontestabilă și sunt convins că, prin asta, nimănui nu i-a trecut prin minte să transforme în buricul țării municipiul de la poatele munților Vâlcan.
Da,
evenimentul este o realizare, într-adevăr, iar ea se datorează eforturilor celui care l-a organizat, dar, în mare măsură, și celor care, timp de două zile, au umplut curtea și împrejurimile cochetei pensiuni din zona pe care localnicii o mai numesc încă locul de agrement al Vulcanului. Nefiind în localitate, nu am putut să-i văd și să-i aud pe membrii trupelor rock care au evoluat pe scenă, dar mi-am făcut o părere din cele relatate de prietenii mei care au fost acolo și care au ochi versați și auz sensibil.
Toți cei
cu care am vorbit au apreciat performanța ridicată a instrumentiștilor și vocaliștilor, calități puse în valoare de modul în care fiecare trupă „și-a făcut” sunetul. Unul dintre prieteni a mărturisit că, în ceea ce privește sunetul, trupele acestea necunoscute în general la nivel național au fost chiar peste Compact și Iris, care s-au vrut cap de afiș. Prima, care a mers „cu stickul”, ar fi trebuit să se audă ca la radio, iar la a doua, care a cântat live, ar mai fi putut să fie făcute câteva reglaje. Mă rog, păreri și păreri, dar, una peste alta, ideea generală este că atmosfera a fost bună și că rockerii s-au simțit super. Așadar, încă o dată felicitări organizatorilor și la bună reîntâlnire la ediția din 2027.
