Ca peste tot, tema preferată de discuții a vulcănenilor, prieteni și cunoscuți, o constituie cutremurele mari de acum o săptămână și cele cinci sute de replici care le-au urmat. Dintre care cea de vineri dimineață a urcat puțin mai sus de patru pe scara Richter.
Se vorbește peste
tot despre replici și despre cele două seisme-mamă care le-au generat. Unii încearcă să pară nepăsători, deși, poate, în sufletul lor sunt cu totul altfel. Cei mai mulți locuitori ai municipiului încă se tem. Au grijă ca ei să rămână cu frica-n oase fel de fel de „cunoscători” în ale fizicii Pământului care colportează zvonuri auzite și citite numai de unde ei știu. Ceea ce s-a putut vedea în zilele de după cutremure este numărul mare de oameni care au ieșit la plimbare pe bulevard. Pe care, dat fiind că nici nu a fost așa de rece, au rămas ore la rând.
Spaimă a fost trasă
în blocurile turn din Micro 2 B-„Dallas”. În acest cartier au fost locatari care nu au mai intrat în casă și au preferat să doarmă în mașini sau în cotețele pe care le au la periferie. Prea puțini au mers la sala de sport de pe strada Parâng pe care administrația publică locală a amenajat-o ca adăpost de noapte și care, din câte mi-a fost dat să înțeleg, va mai rămâne așa timp de o săptămână. Firește, dacă – Doamne, ajută! – nu se va mai întâmpla nimic deosebit. Va mai dura, însă, până când oamenii își vor recăpăta liniștea.
În afara atacurilor
de panică nu au existat, din fericire, pierderi de vieți omenești. Au fost înregistrate pagube minore la câteva clădiri. Căderi de tencuială, în general, am fost informat de cineva din primărie, deși, după cum aflasem înainte, câțiva tineri dintr-un bloc social au reclamat o crăpătură serioasă în peretele de pe casa scării. Tot la crăpătura unui bloc se opresc cei care se plimbă pe trotuarul nordic al Bulevardului Mihai Viteazul.
Peretele sudic
și cel estic al unui apartament de la etajul al patrulea al blocului nr.19 sunt brăzdate vizibil. Crăpătura, se observă bine, este destul de mare, încât ar încăpea în ea două laturi de palmă. Mai toți trecătorii se opresc, ca s-o privească. Un bărbat care-l cunoaște pe cel care locuiește în apartamentul acela a încercat să-l sune. Din păcate, nu i-a răspuns nimeni. Păcat. Am fi putut afla de la sursă cum stă treaba. Două persoane care locuiesc în blocul vecin 18 și au ferestre spre peretele deteriorat m-au asigurat că peretele e crăpat de ani buni. Poate că deschiderea crăpăturii a fost mai mică, mi-am dat cu părerea, iar seismele de acum au maturizat-o. În tot cazul ea ar trebui să le dea de gândit locatarilor din scara I a blocului, fiindcă, în cazul unui cutremur adult, s-ar putea să nu se știe. Doamne, ferește!
Gheorghe OLTEANU