Îmi spunea cineva, cândva, că, la români, un lucru pe care-l faci provizoriu rămâne făcut așa pentru vecie. Ca atunci, de exemplu, când legi ceva cu sârmă, cu gândul că o să pui mai târziu un colier cu șurub.
Dar, așa
cum am văzut scris pe un tricou, de ce să strici bunătate de șurub, când și sârma poate fi sfântă? Asta înseamnă să fii comod și nu faci ceva trainic până la capăt. Cam așa s-a “rezolvat” și situația din centrul vechi al Vulcanului pe care am semnalat-o zilele trecute. E vorba de gura de canal dinspre colțul vestic al blocului B52 de pe strada Nicolae Titulescu, pe jumătate acoperită cu asfalt și pe jumătate cu pământ.
Stratul de asfalt
a ajuns deasupra ei după ce s-a montat noua canalizare. Numai ea a avut “norocul ”acesta, celelalte surate ale ei fiind iertate de la acest tratament. Să fi fost astupată, fiindcă nu mai e funcțională sau din greșeală? Îmi vine să cred că ultima variantă e valabilă, fiindcă, altfel, și celelalte care sunt pe aceeași linie ar fi avut aceeași soartă. Apoi, dacă nu ar mai fi de folos, cum de, zilele trecute, de sub ea a ieșit la suprafață apa zoioasă și urât mirositoare care a umplut rigola de lângă bloc?
Priviți cum
s-a “rezolvat” problema după ce despre ea s-a scris în ZVJ! Locul a fost acoperit cu piatră spartă. Nici gând să se vadă ce a cauzat ieșirea la suprafață a apei de canal urât mirositoare. Așadar, ceva similar cu legăm cu sârmă, până găsim un șurub! Am revenit
cu acest material, pentru ca modul în care a fost “rezolvată” problema să fie văzut și de conducerea SC Apa Serv. Mai mult, i-aș sugera administrației publice locale să fie nu mai umble cu mănuși și să le ceară și să le pretindă celor de la apă-canalizare să nu mai facă treabă de mântuială. Asta, fiindcă situația prezentată este numai una din cele câteva la care trebuie intervenit.