Este imposibil ca oricui se deplasează, în Vulcan, pe DN66A, de la Dincă spre cartierul Sohodol-Paroșeni să-i scape privirii un amănunt: constructorii lucrează la ultimele retușuri la pista de biciclete cu o lungime de aproape șase kilometri.
Suntem,
așadar, aproape de finalizarea realizării unui proiect care a stârnit reacții pro și contra în comunitate. Văzută ca un fapt bun de către unii și ca ceva inutil de către alții, investiția chiar că a schimbat în bine înfățișarea drumului național din vestul municipiului Vulcan. Pe pista de biciclete pe care mulți care se deplasează pe două roți au folosit-o deja circulă, în deplină siguranță, și pietonii care, până mai ieri, aveau la îndemână numai poteca îngustă și prăfuită. În plus, cred că s-a observat, s-au construit și rigole sănătoase care au îndepărtat, pentru totdeauna, pericolul inundării șoselei în zona termocentralei.
Astea ar
fi pe scurt și pe înțelesul avantajul materializării proiectului care a vizat construirea pistei pentru biciclete din Vulcan. Contriștii zic că banii dați pe așa ceva ar fi putut fi utilizați pe dezvoltarea unor capacități care să genereze locuri de muncă. Fără îndoială, nu-i deloc rău ce-și doresc nu numai domniile lor, ci și administrația publică locală, numai că trebuie făcută o precizare importanță.
Fondurile financiare
alocate pistelor pentru biciclete au ajuns la Vulcan, ca în toată țara, de fapt, din veniturile rezultate din vânzarea certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră încasate la Fondul de Mediu, scopul fiind acela de a stimula utilizarea transportului nepoluant, concomitent cu reducerea traficului motorizat. În plus, trebuie reținut, finanțarea s-a acordat în procent de sută la sută din cheltuieli eligibile. Asta înseamnă, pe înțelesul fiecăruia, că administrațiile publice locale care le-au accesat, printre ele numărându-se, desigur, și UAT Vulcan, nu au extras, pentru asta, nici un ban din propriul buget local.
