Vulcan. Pusă inutil pe drumuri

În urmă cu vreo trei ani, fusesem solicitat să văd și să scriu despre o situație neplăcută existentă la blocul nr.5 de pe strada Traian din Vulcan. Marți, 29 aprilie, un telefon primit din același bloc m-a determinat să fac un nou drum într-acolo. Și tot pentru o problemă asemănătoare.

La prima deplasare

am văzut în latura nordică a scării a cincea a blocului ceva ce proiectantul noilor rețele de canalizare nu observase. Poate că nu i-a bătut Google Earth până la marginea blocului sau din altă cauză. Cert este că, din bloc, se scurgea la vale o zoaie de apă de canal neagră și urât mirositoare care se târa spre o gură de canal rămasă nefolosită după punerea în funcțiune a noii rețele. Degeaba s-au plâns locatarii în stânga și-n dreapta, nimeni nu avea urechi să-i asculte, dar problema s-a rezolvat uimitor de rapid după ce povestea a fost depănată în ZVJ. Ceva identic cu ceea ce se petrecuse, tot pe vremea aceea, la blocul 3C1, cel de lângă fosta poștă.

Cine nu crede

că a fost așa poate s-o întrebe pe doamna Cristina Doșa de pe scara a patra, cea care a apelat la ziar și în 29 aprilie. De astă dată necazul era la vreo cincisprezece metri de scara ei. De câteva luni, în preajma bătătorului de covoare se formase o adunătură de apă de canal care pute, de-ți cade nasul. Ciudat, fiindcă era situată pe rețeaua veche de canalizare care, practic, ar trebui să fie goală. Cât a fost zăpadă și frig, mirosul nu prea atenta la organul olfactiv al locatarilor, dar, odată cu căldura, situația s-a schimbat. Doamna Cristina Doșa spune că a venit, de vreo două ori, un muncitor de la secția de apă-canal din Vulcan care s-a spălat pe mâini spunându-i că-i treaba primăriei. Firește că, la primărie, a auzit altceva, fiindcă conducerea administrației publice locale nu are un serviciu care să se ocupe de așa ceva.

O părere cu totul

alta față de cea a tipului care a trimis-o pe femeie să facă ture la primărie a avut domnul ing. Lucian Amza, șeful Secției Apă-Canal Vulcan. Omul a venit, a văzut care-i treaba și l-a muștruluit pe subalternul său. Ce se întâmplase, de fapt? Undeva mai sus, „scapă” apă de canal din rețeaua nouă și se scurge pe cea veche. Dumnealui i-a promis femeii că, după 1 Mai, lucrătorii vor veni cu ce trebuie, vor săpa și vor blinda scurgerea. După care vor îndepărta apa murdară din apropierea scării și vor astupa gura de canal veche. Simplu, nu? Și când te gândești că la aceeași rezolvare s-ar fi putut ajunge chiar de la prima sesizare a doamnei din scara a patra.