Cataloage Confort Media
După o perioadă de timp în care, după cum mi s-a părut, parcările cu plată din Vulcan nu prea au mai stat în atenţia poliţiştilor locali, ieri a trebuit să-mi schimb părerea.
Două doamne, una
în uniformă de poliţist local şi alta îmbrăcată de toamnă, treceau în revistă autoturismele lăsate în parcarea cu plată de peste drum de clădirea primăriei. Agenta făcea poze, iar funcţionara completa formularul ce urma să fie lăsat sub ştergătorul maşinii care nu avea expus la vedere, înăuntru, biletul de un leu eliberat de parcomat. Şi au fost destule în situaţia aceasta. Cam douăzeci de autovehicule, am aflat de la dumnealor.
Dar vânătoarea aceasta
de şoferi uituci, să-i numesc aşa, creează şi situaţii oarecum neplăcute. La una de felul acesta am fost eu însumi martor. Domnul căruia chiar atunci i se făcuse cadou înştiinţarea de amendă le-a reproşat femeilor că a intrat la telefoane, doar ca să plătească o factură şi că nici două minute nu trecuseră de când lăsase maşina acolo. Iar asta nu ar însemna o parcare în adevăratul sens al cuvântului. Şi şi-a argumentat punctul de vedere cu ceea ce stă scris pe parcomat. Că persoana care parchează dispune de un răgaz de cinci minute, până să-şi procure chitanţa.
Nu este prima dată
când o problemă de acest gen dă naştere la discuţii contradictorii. Unii dintre cei care-şi lasă maşinile în parcare se apără cu argumentul cum că autovehiculele nu le rămân acolo decât un minut-două, până ce ei intră la nu mai ştiu care magazin. Şi, ulterior, se uită chiorâş la controlorii care nu au mamă, nu au tată şi îţi lasă pe parbriz contravenţia cu pricina. Care te văduveşte cu douăzeci şi cinci de lei din banii personali dacă plăteşti amenda în primele douăzeci şi patru de ore şi cu cincizeci dacă depăşeşti termenul acesta. Acum, cui să-i dai dreptate?
