La începutul lui octombrie nici nu îmi închipuiam că, în ultimele zile ale sale și la începutul lunii noiembrie, va fi o vreme atât de frumoasă. Ca și alții, eram convins că erau primele semne ale iernii care nu se vor mai duce.
Argumentul
unei astfel de convingeri era faptul că, în trecut, au mai existat situații. În 1980, bunăoară, anul în care, spre finele lui septembrie, mama mea s-a dus la Cel de Sus, Vulcanul era acoperit de zăpadă de Ziua Morților. Iar acesta-i numai un exemplu, fiindcă, în mod sigur, mai sunt și altele la îndemână. Dar, în acest an, a dat Dumnezeu să fie cu totul altfel.
Cei care
au persoane dragi înmormântate au început încă de joi, ba chiar de miercuri, să urce dealul Morișoarei, ca să ajungă la cimitir. Corect ar fi la cimitire, fiindcă nu mai vorbim numai de cel vechi, al administrației publice locale, ci și de cele private de pe partea a drumului și de cele apărute mai târziu pe stânga, în continuarea celui vechi. Țin minte că despre cel dintâi îngropat în „cimitirul lui Blaga” am scris de câteva ori în Uda de Șoc.
Era un
tânăr decedat în urma unui accident rutier, căruia mama sa i-a făcut cavou aproape pe marginea drumului. Lucrul acesta nu i-a plăcut regretatului primar, care a avertizat-o pe femeie să-și ia mortul de acolo, fiindcă nu dă bine. Chiar așa i-a zis. Doamna Elena D. nici nu a vrut să audă de așa ceva, a rezistat presiunilor și astfel mormântul fiului său Aurelian este și acum acolo. Între timp, cimitirul s-a extins și în sus, și în jos, și pe laterală, plus că au mai apărut și altele, tot private, câteva dintre ele dispunând de personal care face tot ce-i de trebuință în cazul înmormântărilor.
Nu știu
cum se face, dar, în acest an, în preajma și de Ziua Morților, toate aceste locuri de veci au arătat incredibil de curate. Despre cimitirul vechi, sau cimitirul mare, cum am mai zis că-i spune, am scris. După ce cosașii au ras bălăriile, a fost rândul aparținătorilor să curețe fiecare mormânt în parte. Au mai rămas și din acelea pline cu vegetație uscată, dovadă că ori cei de dedesubt nu mai au pe nimeni în viață, ori că cei care mai respiră pe pământ au uitat de morții lor. Flori, ordine și curățenie s-au văzut și în cele particulare.
În ședința
ordinară din 30 octombrie a Consiliului Local Vulcan a fost aprobat un regulament de funcționare a cimitirului aflat în administrarea primăriei. Deocamdată doar am amintit de el, fiindcă voi reveni cu amănunte în privința lui. Ceea ce aș vrea să zic de pe acum este că nu e nimic de speriat, cum s-au așteptat unii după ce au văzut anunțurile de la porțile cimitirului. Primăria nu și-a pus deloc în gând să dezgroape morții, așa cum au fost auziți unii care băgau frica-n oameni.
