Vulcan. Palma lui Bela

Au curs amintirile cu Bela Karoly după anunțul plecării sale în veșnicie la vârsta de 82 de ani. Cei care l-au cunoscut personal au depănat secvențe din vremea aceea avându-l ca protagonist. Cei care n-au avut ocazia să-și fi intersectat drumul cu el au povestit ce-au auzit de la alții.

La fel ca

și colegii mei, eu îl știu pe Bela Karoly din clasa a VI-a, când a fost numit profesor de educație fizică la Școala Generală nr.4 din Vulcan. Asta era în 1966. Era un tip exigent căruia îi plăcea ca totul să iasă așa cum voia el. Când zic exigent, dau de înțeles că obișnuia să-și mai lase și câte o palmă grea pe obrazul elevului căruia nu-i ieșea un exercițiu. Nu vreau să mă laud, dar recunosc că și eu am fost beneficiarul unui astfel de tratament care, în anii aceia, era ceva obișnuit la orice școală.

L-am revăzut

pe Bela Karoly în 1995, cu un an înainte sau după, nu-mi amintesc exact. A vizitat școala 4 și la școala 1, cea din parc, în care funcționau și clasele de liceu. Venise din America la Vulcan, împreună cu soția Marta, nu numai ca să revadă locurile tinereții sale, după cum urma să aflu. Le-a mărturisit celor care-l însoțeau că americanii vor să facă un film despre el.

Acesta cred

că este un episod pe care puțini îl cunosc. Rolul lui Bela Karoly îi fusese dat celebrului actor Marlon Brando, iar primele secvențe ale peliculei urmau să se filmeze în Vulcan. Din păcate, nu cunosc din ce cauze, intenția nu s-a mai materializat. După ce le-am făcut lui și însoțitorilor câteva poze în fața școlii, m-am apropiat de domnul profesor și i-am amintit de palma lui grea care m-a făcut să mă învârt ca titirezul. Dar pentru care, i-am zis, nu-i port pică, fiindcă, după ani și ani, m-a făcut oarecum celebru pe mine, dar și pe alți copii care au reușit să-i „fure” una. A zâmbit pe sub mustață și m-a bătut prietenește pe umăr. Semn că-i plăcuse faza.