Vulcan. Oficiul poștal funcționează, acum, în fosta casă a căsătoriilor

De luni, 2 septembrie, sediul Oficiului Poștal Vulcan nu mai este în clădirea pe care oamenii o știau de zeci de ani. S-a mutat într-un alt spațiu, situat la cam două sute de metri de cel în care a funcționat până acum.

Clădirea

la intrarea căreia scria, pe vremuri, Poștă-Telegraf-Telefon-Radio a fost ridicată la mijlocul anilor 70 ai secolului trecut. Era una modernă și bine dotată din punctul de vedere al serviciilor pe care le oferea publicului. La parter, cum intri dinspre statuia minerului, erau ghișeele și cabinele telefonice. În așteptarea legăturilor, oamenii stăteau pe bănci și percutau militărește când telefonista strigau numele unei localități. Apoi, când cu telefonia automată, cabinele și panoul telefonistelor au devenit piese de muzeu. La fel ca releele aflate la etajele superioare ale clădirii.

Mai sunt

vulcăneni seniori care-și amintesc unde se afla poșta înainte să fie acolo unde o știau cu toții. Era la intersecția actualelor străzi Nicolae Titulescu și Jiului. La colțul acestei intersecții se găsea o casă de colonie mai lungă la capătul estic al căreia era o tutungerie. Intrai și ajungeai în încăperea în care se aflau vreo două-trei cabine telefonice. Deschideai ușa de pe dreapta și dădeai de ghișeu. Ceea ce țin minte și acum este mirosul de motorină cu care erau spălate dușumelele. În anii șaizeci lumea n-avea telefoane, așa că, dacă voiai să vorbești cu cineva din altă localitate, trebuia să-i comunici, în scris și din timp, prin intermediul telefonistei, când și la ce oră să meargă la poșta din orașul sau comuna în care neamul trăia.

Oficiul poștal Vulcan

stătea cu chirie în clădirea de lângă parcul cu statuia minerului. Aceasta ajunsese în proprietatea Romtelecom, devenită Orange, care făcuse cunoscut că vrea s-o vândă. Ca atare, poșta trebuia să-și caute loc în care să se mute. Numai că, așa cum s-a auzit, treaba cu vânzarea nu era prea ușoară. Ar fi fost un doritor, numai că nu i-a prea convenit prețul. Acesta este americanul-român din Vulcan, plecat peste Ocean în anii 70, care a cumpărat și blocul schelet din Dallas pe care l-a transformat într-un hotel a-ntâia. Tot el a achiziționat, de la TCMM, și fostul cămin de nefamiliști de lângă supermarketul Penny în care, zeci de ani, a stat în chirie Primăria Vulcan, și a făcut din el o clădire boboc în care funcționează câteva societăți comerciale.

La capătul sudic

al acesteia, în încăperile destinate oficierii căsătoriilor, funcționează, acum, Oficiul Poștal Vulcan. Spațiul în care se așteaptă la ghișee este mai mic în comparație cu ce era dincolo, dar arată indiscutabil mai bine. În spate sunt încăperile factorilor poștali și biroul doamnei diriginte. Totul este nou, cu pereții albi ca laptele și cu gresie pe jos în care este montat și sistemul modern de încălzire. Numai aparatura, calculatoarele cu Windows 8 și imprimantele, sunt tot cele vechi. Numărul oficiantelor a rămas același, ceea ce face ca, îndeosebi atunci când se dau ajutoarele sociale sau pensiile, lumea  să aștepte mai mult până să ajungă în fața funcționarei care îl rezolvă. Despre acest aspect am mai scris, dar, se pare, rândurile acelea nu au ajuns sub ochii vreunui șef de la Direcția Regională de Poștă Timișoara. Sau, poate, le-a văzut careva, dar nu s-a sinchisit să țină seama despre ce era vorba în ele.