Vulcan / Nota de plată e una singură!

Trebuie să recunosc că, pe lângă ceea ce mi-a fost dat să văd, să citesc și să aud, eu am dat cu parfum pe viceprimarul Cristian Merișanu. Orice încercare a personalului abilitat și bine plătit din primărie sau al prietenilor de a-i spăla obrazul de gafa enormă făcută într-un studio local de radio este sortită eșecului.

Deocamdată,
rămâne un mister modul în care năzbâtia verbală a vicelui a fost receptată de către conducerea județeană a PSD. În tot cazul, nu cred că asta i-ar fi căzut bine președintelui Laurențiu Nistor, mai ales că prostia a fost debitată în săptămâna decisivă dinaintea duminicii în care au loc alegerile europarlamentare. Când, din cauza unor vorbe netrecute prin filtrul minții de către insul care le-a rostit, partidul al cărui diriguitor județean este domnia sa ar putea avea de suferit în ceea ce privește scorul electoral.

Pe de altă parte,
gafa este un șut în fund pe care Cristian Merișanu, care se vede, în sinea lui, un succesor al lui Ile, și l-a dat el însuși. Pe față încă își ascunde această dorință, deși apropiații și cei pe care a reușit să și-i atragă de partea lui cunosc asta. La o adunare a activului județean PSD, întrebat fiind cam pe cine ar vedea el primar la Vulcan în mandatul următor, el ar fi îngăimat că pe domnul Gheorghe Ile. Sunt, însă, sigur că și primarul îi știe gândul ascuns.

Bănuiesc că,
în sinea lui, iar unii îl susțin, crede că nu a comis cine știe ce greșeală numindu-i pe șoferii de TIR cum i-a numit. Da, dacă era un simplu membru de partid care afirma asta între prieteni, mai treacă-meargă. Numai că spusele lui, în calitate de viceprimar și de vicepreședinte al organizației PSD Vulcan, au fost rostite la microfonul unui post de radio care i le-a dus imediat în eter. Efectul lor a fost devastator, iar pentru asta un om politic are datoria morală să plătească. Iar nota de plată care trebuie achitată este demisia. Nimeni nu-i bătut în cuie pe scaunul de viceprimar. Îi reamintesc despre cum, din cauze complet diferite, a fost nevoită să demisioneze înaintașa lui, cu mult mai înşurubată lângă Ile și mai bine văzută la vreme aceea. Angelei Stoica i s-a cerut asta, ea a acceptat și, uite, Vulcanul a mers, totuși, mai departe…