Cataloage Confort Media
Parcă nici nu ar fi campanie electorală în Vulcan. Unde sunt mitingurile şi marşurile triumfale de altădată? Sau pungile şi găleţile inscripţionate? Acum patru ani, pe vremea asta, cartierele gemeau de greutatea candidaţilor care le călcau, în scopul câştigării voturilor.
Toate partidele
procedează în mod discret. Membrii unora nu au renunţat la mersul din casă în casă, iar alţii şi-au adus aminte că duminica este ziua cea mai prielnică să te afişezi, ca un bun creştin, în biserică. Nu contează că eşti cu totul şi cu totul de o altă confesiune. Contează ca cei veniţi să-l asculte pe părinte sau pe predicator să pună botul la promisiunile uneori deşarte şi să-şi dea votul. Mi-ar fi uşor să nominalizez, dar cine a avut ocazia să vadă asta îşi dă sigur seama despre cine-i vorba.
Înainte de începerea
campaniei, reprezentanţii partidelor în consiliul local au primit înscrisuri în care erau menţionate spaţiile în care este permis afişajul electoral. Şi, spre surprinderea unora, acest lucru se respectă. Nu mai vezi zidul de sprijin de pe marginea sudică a bulevardului înţesat cu chipurile celor care se visează deja în Parlament. Acum, „lupta” se dă pe spaţiile de afişaj legale. Nu că, sub soarele Vulcanului, nu ar fi loc pentru afişele candidaţilor de la toate formaţiunile politice, ci pentru că unii înţeleg în felul lor lupta politică. Adică, să vină noaptea, ca furii, şi să le rupă pe cele ale adversarilor. Internetul geme de astfel de sesizări, dar nu am auzit până acum ca, în Vulcan, să se fi sesizat în acest sens.
