Vulcan / Misterul dispariției unor proprietari

La marginea dinspre șosea a cartierului Paroșeni-Sohodol se află o clădire în ruine la care, dacă situația de acum se va perpetua, urmașii noștri se vor uita ca noi acum la cetatea de la Crivadia. Și, din câte mi-am dat seama, sunt șanse foarte mari să fie așa.

Zeci de ani,

în imobilul acesta au funcționat poșta din cartier și grădinița. Ba chiar și o bibliotecă. Pe când în Paroșeni nu era nici pomeneală de blocuri, fiindcă uzina electrică nu era încă ridicată, casa era a preotului Ioniță. Nu dată de stat, ca  locuință parohială, ci a lui. Proprietate privată. Amănunt deloc esențial, în anii de început ai puterii populare, pentru comuniștii pe care i-a durut la steaua de pe steagul lor când i-au confiscat-o.

În anii `90,

când au început retrocedările, în Paroșeni-Sohodol au apărut urmașii părintelui și și-au cerut înapoi casa în care, atunci, era grădinița nr.3, după cum scrie pe tăblița aflată și acum deasupra ușii. Despre momentul acesta își amintește foarte bine și septuagenarul consilier local Dan Petculescu, locuitor al cartierului. Se pare că ar fi avut loc un început timid de tocmeală între autoritățile locale și ei, pentru că respectivii ar fi avut de  achitat impozitul pe casă și teren. Discuțiile au rămas fără rezultat, domnii care au revendicat casa nu au fost mulțumiți cu condițiile puse, așa că au plecat. Și duși au fost. Ceea ce mi se pare interesant și, totodată, foarte ciudat este că nimeni nu știe dincotro au apărut și unde au dispărut.

Misterul identității

lor dăinuie și acum. Am deschis acest subiect, joi, 2 martie, la sfârșitul ședinței de îndată din dimineața acelei zilei. De față cu toți consilierii locali i-am relatat primarului despre urâțenia de care dau cu ochii cei care trec pe DN 66A și pe varianta de drum care urcă-n cartier.

Cristian Merișanu o știe foarte bine, desigur, numai că, fiind o proprietate privată, administrația publică locală nu se poate atinge de clădire și de terenul împrejmuitor.

„Să găsim proprietarul,

mai căutăm!”, a rostit el. Răspunsul său neconvingător m-a făcut să cred că nici nu există astfel de încercări. Sau, dacă au existat, vor fi fost de suprafață. Exact ca ale regretatului pe timpul căruia situația era aceeași. Dacă s-ar fi vrut asta, în mod sigur că instituțiile specializate ar fi dat de proprietari chiar și dacă aceștia ar locui în gaură de șarpe sau dacă ar fi fost luați de un OZN. Delăsarea va face să se ajungă exact la ceea ce spuneam în introducere. Peste alte câteva zeci de ani, generațiile viitoare se vor uita la ruinele din Sohodol exact ca noi, cei de acum, când suntem în zona Crivadiei și ridicăm ochii la vestigiile de pe dealul de pe marginea DN66.