Vulcan / Mister elucidat

Mai bine mai târziu, decât niciodată. Acum două zile am reuşit, în fine, să ridic valul de mister care înconjura ditamai groapa de peste drum de fosta sală de sport din vecinătatea pieţei agroalimentare a Vulcanului.

Însă şi pe aceea a şanţului,

mai nou apărut, lung şi foarte periculos în privinţa adâncimii şi a cantităţii de apă de ploaie înmagazinate, care se căscase, vizavi, pe malul pârâului Mohora. Lângă zidul estic al aceleaşi foste săli de sport. Cititorii fideli ai ziarului noştri îşi vor fi adus deja aminte că, în trecut, am făcut referiri la prezenţa acestora în peisajul Vulcanului.

Eu ca eu, dar

mult mai interesat de dezlegarea misterului care se tot adâncea, fiindcă gropile păreau a fi părăsite, era mai ales un devotat şi statornic colaborator al meu. Luni de zile şi-a bătut el capul şi tot nu a putut să afle care-i rostul lor acolo. Asta până marţi, când subsemnatului i-a fost dat să pătrundă misterul. Nu au fost săpate şi uitate de către cei de la Electrica, aşa cum mi-a trecut prin cap la început, ci şanţurile astea au fost săpate cu bună ştiinţă şi intenţie. Pentru a fi introduse în ele turul şi returul conductelor care fac legătura între conducta de la sistemul centralizat de termoficare şi un magazin deschis nu demult lângă piaţă.

Cu puţin timp înainte,

pe partea cu pârâul conductele fuseseră deja pozate în subteran, iar acum locul, fără şanţul acela adânc şi plin cu apă, arăta ca-n palmă. Se opera încă pe partea cu piaţa. Înţeleg foarte bine că o lucrare de acest gen nu-i deloc floare la ureche. Şi cine cunoaşte şi-i păţit ştie bine la ce mă refer. Nu-i vorba atât de săpături sau de introducerea şi  de sudarea conductelor, cât mai ales de obţinerea avizelor necesare. Or, acum înţeleg perfect. Lucrarea fiind în folosul şi folosinţa a cuiva care nu-i prea agreat la etajul întâi al primăriei, a durat ceva până când s-a rezolvat problema semnăturilor şi a ştampilelor după care au tânjit şanţurile.

Gheorghe OLTEANU