Vulcan. Lăsată în suferință

Vă mai amintiți unde era vechea poștă din Vulcan? Eu o țin  minte. Era la intersecția  străzilor Nicolae Titulescu și Jiului. Peste drum de blocul 2 termic de acum.

Era o casă

de colonie mai lungă, la al cărei capăt estic era o tutungerie ținută de o femeie în vârstă care, seara, dădea ore de acordeon la club. Poșta nu era cine știe ce, dar oferea serviciile necesare locuitorilor orașului din vremea aceea. Avea vreo trei cabine telefonice și cam tot atâtea oficiante în spatele ghișeelor. Cu toate că au trecut ani mulți de atunci, nu-mi amintesc să fi văzut vreodată coadă la un ghișeu sau altul.

Boierie a fost,

mai apoi, după ani șaptezeci încoace, și la poșta nouă. Asta de acum pe care o știe toată lumea. La intrare era panoul pe care scria Poștă-Telefon-Telegraf-Radio. Sus se aflau încăperile în care erau instalate releele care țăcăneau întruna. La parter erau ghișeele, cabina telefonistelor, cabinele telefonice și băncile pe care oamenii așteptau să li se dea legătura telefonică. Ghișeul telefonistelor este acum închis. Doar cabinele și băncile mai amintesc de vremurile în care stăteai și un ceas, ca să poți vorbi la telefon cu cine voiai. Tot ca pe vremea aceea au rămas și ghișeele. Cu o singură diferența, dar foarte mare.

Pe atunci

în spatele fiecărui ghișeu – erau patru sau cinci – se afla un oficiant poștal. Treaba mergea ca pe roate, iar solicitanții nu erau nevoiți să piardă mult timp, ca să pună o recomandată, să trimită bani sau să ia ori să pună un pachet. Au trecut peste cincizeci de ani de atunci, iar în momentul de față lucrurile stau cu totul altfel. Acum, un singur oficiant pe schimb trebuie să facă toată treaba. Și, cum sarcinile de serviciu s-au multiplicat, nu e de mirare că, în fiecare zi, la Poșta din Vulcan se face ditamai coada. Uneori, ești nevoit să stai chiar și mai bine de o oră, până să-ți vină rândul.

Doamnele care

lucrează pe schimburile de dimineața și de după amiaza la singurul ghișeu deschis sunt mai mult decât amabile și, cu un zâmbet și o vorbă bună, îl fac pe om să mai uite pierderea de timp prin care a trecut. Până în urmă cu vreo două-trei luni, femeile au avut un coleg care s-a pensionat. Era parcă un pic mai bine, iar cozile nu erau așa de mari. După plecarea bărbatului a ieșit la iveală ce înseamnă un funcționar oficiant urban în plus. Dar și atunci apăreau probleme cauzate de tehnica din dotare care e veche de când lumea. Calculatoarele care merg și acum cu WP se blochează când ți-e lumea mai dragă și, până să răspundă din nou la comandă, trec minute bune.

Am înțeles

că Direcția Regională de Poștă Timișoara ar fi fost înștiințată de necesitatea angajării unui oficiant urban, deși, pentru buna funcționare, ar nevoie de cel puțin doi. Nu cunosc dacă la direcție s-a luat act de această solicitare, dar, după cum se vede, pare-se că pe șefii din Timișoara nu-i prea interesează situația din Vulcan. Spre comparație, la poșta din Uricani sunt deschise permanent două  ghișee, la cel din Lupeni trei, iar la Petroșani patru. Atunci de ce Poșta din Vulcan este lăsată în suferință?