Credincioșii au uitat greaua încercare din timpul pandemiei, când trimișii parohiilor împărțeau sfintele Paști printre blocuri, și, cu mare bucurie, au sărbătorit Învierea Domnului ducându-se, la miezul nopții de sâmbătă spre duminică, ca să ia lumină. Așa s-ar putea explica numărul mare de enoriași care au umplut bisericile pe peste tot.
Ca și anul trecut,
la Paștele de acum am fost la bisericuța din Coroești. Cea al cărei hram este Sfinții Mihail și Gavril și ai cărei credincioși au fost păstoriți de regretatul părinte paroh Mircea Braicău. Pentru el – fie iertat! – slujba de Înviere de anul trecut, oficiată împreună cu un consilier de la Patriarhie, coleg de facultate și prieten al său, a fost ultima pe care i-a fost dat s-o mai țină. Acum, cel care le-a împărțit credincioșilor sfânta Lumină și a slujit la altar a fost părintele Florin Constantin Gherghina.
Un preot tânăr,
vulcănean de loc, dar ajuns la Parohia din Uricani după absolvirea Facultății de Teologie din Arad. Încet-încet, enoriașii Parohiei Coroești s-au obișnuit cu prezența lui, după ce sfinția sa a fost desemnat să-i țină locul predecesorului său dus la Domnul. Ba, mai mult, văzându-i aplecarea întru slujirea la Sfântul Altar și ascultându-l cum predică lumea a început să-l îndrăgească. Mai ales că, așa cum au auzit enoriașii chiar de la el, împreună cu ei are de gând să înfăptuiască multe. De aici și dorința lor de a-l avea de tot, cum se spune, pe părintele Florin Gherghina, aici, la bisericuța din Coroești.
La sfârșit de tot,
cei veniți la slujba de Înviere au trecut, pe rând, ca să fie miruiți și să ciocnească ouă roșii cu părintele Florin Gherghina care, mi-a plăcut asta, avea câte o vorbă bună pentru fiecare. Acum doi ani am luat Paști de la regretatul pentru mulți Gheorghe Ile, al cărui loc de veci se află în cimitirul din curtea bisericii. Anul acesta, cel care mi l-a dat a fost prietenul Nelucu Lung, fost consilier local și, din câte mi-am dat seama, ajuns la cea mai înaltă demnitate în comitetul parohial. Tot el, așa cum făcea regretatul, m-a invitat ca, după ce iau Paști, să beau un pahar de vin alb de Recaș. Închei cu precizarea că fotografia de exterior a fost făcută, la rugămintea mea, de la fereastra apartamentului său, de către prietenul Sorin Moise. Este la fel de reușită ca și aceea de acum un an, fapt care mă face să-i aduc mulțumiri și sincere felicitări.