Vulcan / Doar vigilenţa muncitorilor împiedică apariţia unor probleme

În partea de jos a străzii Traian din Vulcan se mai lucrează, iar treaba se va încheia undeva pe la sfârşitul anului. Cu condiţia ca vremea să le fie prielnică muncitorilor care lucrează aici. 

Uneori se merge
mai încet, fiindcă apar probleme. Nu mai departe cea despre care am auzit ieri. S-a început conturarea sensului giratoriu de la intersecţia străzilor Traian şi Parângului, lucrare care se credea că va fi terminată în două-trei zile. Nu a fost aşa, pentru că sub asfaltul lat de nicio palmă se ascundea altceva. Pentru marginea sensului ar fi fost nevoie ca terenul să fi fost decopertat doar pe o înălţime de cinci centimetri. Numai că, după ce foiţa de asfalt a fost dată la o parte, s-a văzut că, sub acesta, se afla un ditamai strat de beton, gros de mai bine de o jumătate de metru, sănătos şi acum la patru decenii şi ceva de când a fost turnat.

În consecinţă,
am aflat de la inginerul care veghează şantierul, a fost adusă „ciocănitoarea”, iar spargerea betonului a luat ceva timp. Marţi dimineaţa, un utilaj îndepărta resturile de beton. Ceva neprevăzut s-a ivit şi la săparea, în latul străzii, a şanţului dinspre blocul A6 la chioşcurile de peste drum. Şanţ prin care se pozează tubul prin care trece tot ce e cablu. Operaţiunea e una simplă, numai că, dacă nu se executa cu atenţie, putea să se spargă o conductă de apă cu diametrul de 110 mm. Nimeni nu ştia de conducta asta, iar cei de la Ape au indicat, iniţial, un alt loc prin care aceasta subtraversează strada Traian. Noroc că pe nici unul dintre muncitorii care au săpat şanţul nu-l cheamă Dorel.

Amănuntul acesta, 
cum că nu se ştie cam ce e sub pământ în perimetrele străzilor aflate în curs de modernizare, nu e ceva nou. Aşa ceva s-a întâmplat şi înainte să se ajungă la giratoriu, când s-a săpat şanţul de sub trotuarul dinspre A-uri. Şi în zona aceea muncitorii au dat peste cabluri despre care nu se ştia dacă sunt sau nu sub tensiune. Nu mai zic de conducte, unele vechi şi ruginite, dovadă că stau acolo, astupate, de zeci şi zeci de ani. Situaţii de genul celor despre care am adus vorba aici ar putea fi evitate dacă ar fi existat o hartă sau altceva asemănător, care să indice pe unde merg conductele de apă şi cablurile de curent.

Din nefericire,
bag de seamă că nimănui nu i-a dat prin cap să întocmească aşa ceva. Ar mai fi o singură persoană în primărie care cunoaşte pe unde sunt îngropate unele reţele de cabluri şi de conducte din Vulcan, dar nici domnia sa nu le ştie pe toate. Aşa că norocul e tot cu atenţia sporită de care muncitorii dau dovadă când efectuează astfel de lucrări.