De câteva zile, veceul public din apropierea clădirii Poștei din Vulcan stă închis. Nu fiindcă așa i-a cășunat instituției care-l administrează, ci din cauza celor care-l folosesc. A unora dintre ei, trebuie precizat.
Apa a fost întreruptă,
pentru că, la secțiunea destinată bărbaților, robinetele numai că nu au fost rupte de tot. La fel și câteva componente ale pisoarelor. Colacii de pe vasul de toaletă dispar constant imediat după ce sunt puși unii noi și, acum, din lipsa apei, conținutul maroniu al vasului emană un miros insuportabil.
Fiind amplasat
într-un loc întunecos, veceul public de lângă poștă a fost, de la început, atracția celor puși pe stricăciuni. I-au fost distruse ușile, schilodiți și pictați pereții interiori și exteriori, cei tentați să procedeze în acest fel fiind, din câte mi s-a spus, niște puști teribiliști cărora nu li s-a găsit ac de cojoc. Stricăciunile din veceu vor fi reparate, firește, dar vechea întrebare rămâne: ce se face, totuși, pentru ca așa ceva să nu se mai întâmple?