Începerea construcţiei bisericii greco-catolice din Vulcan a generat vii dezbateri în spaţiul virtual. Păreri pro şi contra, acestea din urmă fiind, totuşi, în număr mai mare, au fost scrise după ce, în fotografiile postate în ediţia online a unei publicaţii, apare întreaga făptură a lui Gheorghe Ile cu binecunoscuta-i pălărie neagră.
Nu-mi dau seama.
O fi fost ideea lui să fie fotografiat uitându-se ca un cunoscător la cofrajele pregătite pentru a fi umplute cu beton sau pozarul de la publicaţia în cauză l-a montat aşa. Chit este că prezenţa lui pe şantier a generat valuri cât tsunami de indignare printre vulcănenii care nu văd cu ochi buni apariţia în localitate a unui nou lăcaş de cult creştin. O mare vină o are şi cel care a scris aşa zisul articol din care mai bine de o jumătate sunt spusele primarului. Cu slove în roşu şi aranjate între ghilimelele de rigoare. Din lăudăroşenia lui Ile ar reieşi – şi chestia asta i-a deranjat pe oameni – cum că primăria ar fi cea care subvenţionează, din bugetul local, construcţia acestei biserici. Ceea ce este complet fals.
Administraţia publică
locală vulcăneană doar a pus la dispoziţie terenul pe care a început ridicarea bisericii greco-catolice. Asta s-a petrecut în urmă cu trei ani, dacă îmi amintesc bine, şi s-a realizat printr-o hotărâre de consiliu local. Solicitarea a venit de la Episcopia Greco-Catolică din Lugoj şi a fost depusă de părintele greco-catolic vulcănean. La vremea aceea, aşa cum se procedează, s-a făcut slujba de sfinţire a locului aceluia, aflat în marginea dinspre Clubul IMAX a curţii spitalului, în prezenţa unor înalte feţe bisericeşti din Lugoj şi, fireşte, a oficialităţilor locale. După care pauză totală, motivată prin aceea că nu exista încă suma de bani necesară începerii lucrării. Acum, se vede treaba, Episcopia Greco-Catolică lugojeană a deblocat necesarul de finanţe, iar asta se observă la faţa locului.
În altă ordine de idei,
este un pic pripită şi afirmaţia cum că greco-catolicii ar reprezenta un procent infim în rândul credincioşilor vulcăneni. Nu s-a prea spus, şi parcă dinadins se ascunde acest amănunt, în Vulcanul începutului de veac douăzeci greco-catolicii erau majoritari. Câţi mai ştiu, oare, astăzi, că biserica de la intersecţia străzilor Nicolae Titulescu şi 1 Mai era de rit greco-catolic? Ea poartă hramul „Duminica Orbului” şi a fost ridicată prin strădania unor vulcăneni, momârlani, să le spunem direct, cu dare de mână. Numele lor se află trecute pe pereţii de la intrarea în biserică. Aceasta, ca toate lăcaşurile de cult din ţară aparţinând greco-catolicilor, a fost transformată în biserică ortodoxă după ce, în decembrie 1948, comuniştii au interzis cultul greco-catolic şi i-au expediat în puşcărie pe preoţii care au refuzat să treacă la ritul impus de regimul roşu.
Mă rog,
aceasta-i deja istorie, dar câteva amănunte ar fi fost necesar să fie oarecum amintite de către ziaristul care l-a împăunat pe Ile cu nişte vorbe goale. Se cunosc foarte bine disputele care au avut loc în toată România pe tema retrocedării bisericilor. În anii ’90, la Vulcan a fost linişte în ce priveşte asta, fiindcă au lipsit protestele zgomotoase. Acum, faptul că greco-catolicii pot să-şi ridice o biserică, asemănătoare celor din Uricani şi Petroşani, nu cred că ar trebui privit cu atâta ostilitate. Este, în definitive, un mic şi modest lăcaş creştin, iar nu o ditamai moscheea pe care turcii ar vrea s-o vadă înfăptuită la Bucureşti după ce Victor Ponta şi-a pus semnătura pe documentul prin care le-a dat terenul necesar.