Își mai amintește cineva de momentul apariției, în Vulcan, a structurilor de lemn montate pe o parte și pe alta a șoselei, de la liceu până la Mercur? Sunt sigur că da și, mai ales, că, atunci, foarte mulți au fost convinși că le-a fost să vadă cel mai groaznic kitsch posibil.
Motivarea
administrației publice de atunci a fost că gardul e pus acolo pentru siguranța pietonilor. Nu pentru priponirea cailor, cum se glumea atunci. Cam firavă explicația. Mai repede, cum ziceam, la vremea aceea, în „Unda de Șoc”, lemnele au fost înșirate pe marginea drumului, ca să justifice nevoia de dulapi pentru cine știe ce lucrări ale unuia sau altuia. Și, fiindcă la vremea aceea publicația nu a primit nici un răspuns, înclin să cred că exact așa a și fost.
Mai mult,
semne de întrebare au fost și la modul firav de asamblare a așa ziselor structuri de protecție. Totul se sprijinea pe un fel de cofraj din tablă fixat în trotuar cu șuruburi. Dacă te lăsai mai cu putere pe lemn, riscai să ajungi pe jos. Nici în cazul lovirii cu mașină nu și-au dovedit utilitatea. Autoturismul unei doamne a intrat în structura de lemn din vecinătatea pizzeriei „Corola” și a făcut-o praf, iar o țepușă a pătruns prin parbriz la câțiva centimetri de capul șoferiței. Așadar, siguranță rutieră zero! Pe lângă asta, mai era și vizibilitatea redusă pe care o aveau conducătorii auto în diferite zone.
Actuala conducere
a primăriei a încercat să îndulcească situația. A scurtat „popicele” și a lăcuit tot ce e de lemn, dar modul fragil de prindere la sol a rămas același. Mai bine îi lua de tot. De ce am revenit asupra acestui aspect care, azi-mâine, face douăzeci de ani? Răspunsul e simplu! Nu e rău un astfel de ansamblu de lemn destinat protecției pietonilor, chestia este însă să fie făcut cu cap. Am văzut așa ceva, în vara asta, în Italia, și, pe bune, că nu știu dacă poate exista termen de comparație între ce-i acolo și ce-i la noi. Priviți imaginile și spuneți-mi dacă n-am dreptate! E diferență ca de la cer la pământ.
