Vulcan. De pe pod

Pentru cine nu recunoaște locul în care am făcut pozele ar fi greu să spună ce-ar putea să înfățișeze ele. În cel mai bun caz, un necunoscător ar răspunde că vede un pod paradit, foarte mult lăstăriș, iar, jos, un pârâu, o apă, mă rog.

Respectivul nu

ar fi departe de adevăr, fiindcă exact asta se vede în fotografii. Numai că datele  problemei se schimbă când apar câteva precizări. Podul este cel de după trecerea la nivel cu calea ferată de pe drumul care duce în Colonia de Jos a Vulcanului. Sub el se află linia ferată pe care „trasele” cu cărbune plecate de la mina Vulcan ajungeau la Preparația Coroiești.

Linia ferată este,

acum, sub pârâul care s-a format după ce vagoanele cu cărbune nu mai circulă pe ele. Bănuiesc că mai sunt, dacă nu cumva au fost „rase” de cei care pun mâna pe tot ce este fier. Podul a ajuns în halul în care e după ce a fost rașchetat și s-a extras din el tot ce era fier-beton. Numai că, bănuiesc, starea de degradare în care e acum nu va mai continua, din moment ce, peste el, vor trece, în curând, dinspre și spre stația principală de garare, autobuzele electrice ale Liniei de transport public Green Line. Mai rămâne de văzut ce se va întâmpla cu vegetația abundentă care a crescut de o parte și de alta a liniei ferate.