Nu voi scrie despre prețul actual al apei potabile și al celei uzuale sau despre intențiile constante de mărire a acestora. Nu voi aminti nici despre promisiunea uitată a SC Apa Serv SA de „trage” apa în Pasul Vâlcan, chestiune reiterată, recent, într-o ședință a consiliului local.
Încerc să
nu mai scriu încă o dată nici despre necazurile pricinuite locuitorilor de pe dealul din nord al Paroșenilor. Ale căror case se înșiră în preajma Tăului fără Fund și mai sus de acesta. Locurile acelea poartă și acum urme ale trecerii lucrătorilor care, anul trecut, au început să monteze conducta care, de la magistrala de jos, să ducă apa potabilă până la gospodăriile din vârful dealului. Lucrare neterminată și despre care oamenii nu mai știu ce să creadă: va continua sau nu? Și ar mai fi de spus și altele.
Numai că,
de data asta, mă voi opri la constatarea făcută joi, 23 noiembrie, ziua în care, în cutia poștală, am găsit factura de plată a apei potabile și a celei de canalizare. Am luat factura și, ca să nu facă vechime la mine, m-am dus direct la parterul blocului 4 T, cel de vizavi de liceu, în care funcționează secția din Vulcan a SC Apa Serv Valea Jiului SA Petroșani, la care vine lumea să plătească apa. Au fost câțiva înaintea mea, dar nu m-a deranjat asta. A durat mai mult cu un bărbat care și-a făcut contract nou. Probleme au apărut când le-a venit rândul celor care voiau să-și achite factura.
Nu din cauza
domnișoarei de la ghișeu, Doamne, ferește! Funcționarele de aici sunt întotdeauna amabile și vorbesc frumos cu clienții. Cel care a făcut des pe nebunul la ora aceea și, precis, mai toată ziua a fost calculatorul la care casiera lucra. Acesta s-a blocat de nu mai știu câte ori, așa încât două-trei doamne care erau la coadă au plecat spunând că vor reveni mai târziu sau chiar a doua zi. Am înțeles că se întâmplă cam des asta, de vină fiind fie rețeaua de internet, dar și calculatorul unul mai vechi, care, în acest mod, transmite mesajul că se vrea la pensie. Calculatoare îmbătrânite există încă și la alte regii și societăți de stat, numai că șefii lor se încăpățânează ca ele să fie utilizate în continuare. Motivul ar fi acela că nu sunt bani pentru achiziționarea altora noi. Chiar nu sunt, oare?!