Cei care mi-au văzut postarea de pe Facebook cunosc povestea. În jurul orei amiezii a primei zile din acest an, un elicopter SMURD a aterizat pe terenul viran din spatele ambulatoriului Spitalului municipal Vulcan, pentru a-l transporta la Timișoara pe un băiețel de numai un an și patru luni.
Eram în
parcul de lângă spital când elicopterul se pregătea să aterizeze. Am dedus că se întâmplă ceva, așa că am mers degrabă acolo. La fel a procedat, venind de la poarta de intrare în spital, și George Codruț Vășcuță, tânărul care a prins, pe o filmare făcută cu telefonul, atât momentele aterizării, cât și pe cele ale decolării mașinii utilitare de zbor. În afară că ar fi vorba despre transportul la spitalul județean timișorean al unui băiețel, nu știam prea multe despre acest caz.
Ulterior,
am aflat că acesta fusese adus, în urmă cu o oră, cu salvarea de la Lupeni, împreună cu părinții săi. Toți trei veniseră din Anglia, ca să-și petreacă acasă sărbătorile de iarnă. Puștiul ar fi suferit ceva acut, iar la Lupeni, cum a sugerat cineva, e posibil să nu fi fost medic de urgență la pediatrie, așa că băiețelul a fost adus la Vulcan. A ajuns pe mâini foarte bune, trebuie neapărat adăugat. Medicul Adrian Barna, șeful secției ATI, l-a stabilizat, a avut grijă de el și l-a pregătit corespunzător pentru zborul care urma să-l ducă la medicii de specialitate din Timișoara. De altfel, dumnealui a fost acela care, conform unui protocol derulat ca la carte, l-a predat pe copil celor doi medici SMURD de pe elicopter.
După câteva
minute de staționare, elicopterul a decolat, ca și la coborârea dinainte, cu zgomot și învăluit într-un nor des de zăpadă, urmărit de la sol de paramedicii de pe autospeciala SMURD și de cadrele medicale de la Ambulanță. Și, desigur, de privirile pe care se citea durerea ale celor doi părinți ai copilului. Care ajunseseră la Vulcan îmbrăcați de casă, așa cum îi prinsese cazul acut suferit de cel mic. Femeia plângea întruna, iar bărbatul încerca s-o îmbărbăteze. La fel am făcut și eu când cei doi au trecut pe lângă mine. Dumnezeu e mare, doamnă, și va avea grijă, ca să-l facă bine! am apucat să-i zic. Nu știu ce a mai fost de atunci, dar tare mi-ar plăcea să aud că totul este în regulă. Dacă cineva știe mai multe, un comentariu ar fi binevenit.
