Vulcan. Când nici omul nu-i om…

Nu am fost niciodată împotriva amenajării, în Vulcan, a unui veceu public. Mi-a displăcut, însă, când s-a pus problema, iar consilierii locali au ridicat, în mod supus, mâna, locul ales pentru construirea lui. Şi, mai ales, costul de şase miliarde de lei vechi îngrozitor de bătător la ochi…

Chestiunea este
în pauză, deocamdată, aşa că nu mai are rost să pedalez pe ea. O asemenea amenajare îşi va găsi cândva locul potrivit şi cuvenit din punct de vedere legal. Mai ales că este mare nevoie de ea în cazul unor manifestări cum a fost, de curând, nedeia vulcăneană. A fost bună, zic eu, la nedeia asta, montarea provizorie, din moment ce putoarea din ele bate până-n blocurile 1M şi 3A1, a celor două euroveceuri.

Numai că,
nu ştiu cum să spun, au fost unii care nu s-au comportat deloc civilizat când, la nevoie, au apelat la serviciile unuia dintre ele. Altfel spus, s-au că*at direct pe jos, la intrare. Sâmbătă seara, ultima zi a nedeii de pe bulevard, nu puteai să intri în niciuna. Chiar şi cu uşile închise din interior răzbătea un miros care-ţi întorcea pe dos stomacul. E de înţeles de ce, din cauza asta, şi bărbaţii, şi femeile mergeau şi se uşurau în spatele gunoiului de lângă punctul termic. Acum, că tot am amintit despre ele, sper că euroveceurile acestea, pline ochi, să nu fie uitate acolo. Pentru că, cine ştie, aude de ele din nou careva de la sanepid…
Gheorghe OLTEANU