Vulcan. Băiatul cu hârtiile

Nu cred că sunt singurul care l-a remarcat pe tânărul din Vulcan care, mergând pe Bulevardul Mihai Viteazul, se apleacă și ia de pe trotuar orice hârtie, pungă de nailon sau orice-i iese în cale. Îl văd zilnic făcând asta, așadar nu pot să zic că asta ar fi fost numai o dată.

Da, hârtii,

tot felul de ambalaje, mai mari sau mai mici, ca să nu mai zic de coji de semințe de floarea-soarelui, continuă să populeze trotuarele. Asta îndeosebi după-amiaza, fiindcă, dimineața și până când li se termină serviciul, de dispariția lor se ocupă angajații de la salubrizarea stradală. Tot ce adună cei care mătură trotuarele nu cade din cer. O fac, intenționat sau nu, unii cetățeni. Unii procedează astfel pe principiul „că de aia sunt plătiți măturătorii”, iar alții, fiindcă așa s-au obișnuit. Pentru ambele categorii coșurile de gunoi sunt ca și inexistente.

Ionuț,

cum îi zic ai lui, nu este angajat la salubrizare, dar, cu toate astea, se apleacă și ia de jos orice hârtie, pungă sau ambalaj, oricât de mici ar fi astea. L-am studiat multă vreme, înainte să intru în dialog cu el. Așa am aflat că face treaba asta, pentru că așa simte că trebuie să facă. Nu-i place să vadă gunoaie pe trotuar. Le adună și le aruncă-n coș și când se duce la Dincă, la sora lui, dar și în drum spre casă, undeva pe Aleea Muncii. Numai că, înainte de a o lua spre casă, se oprește la Profi și bea o cafea. Ăsta-i obiceiul lui, iar uneori își mai ia și o doză de bere. Mărturisesc că îl mai sponsorizez și eu pentru o cafea, fiindcă, i-am zis și lui, îmi place gestul lui cu adunatul hârtiilor.