La extraordinara de alaltăieri a consiliului local vulcănean, undeva, la capătul mesei din sala de şedinţe, vecin cu două doamne din presă, a luat loc un bărbat. A stat până la sfârşit şi a ascultat, fără să zică nimic, tot ce s-a spus despre proiectul bugetului local. Era ca şi nebăgat în seamă.
Noroc cu
preşedintele de şedinţă. După ce a declarat închisă întâlnirea extraordinară din dimineaţa zilei de luni, domnul Costel Dragu i-a avertizat pe colegii lui consilieri că există cineva care a venit cu o problemă. Mă aşteptam la o reacţie negativă. Aceea ca, fiind o şedinţă extraordinară, omul să fie invitat să-şi spună păsul la cea ordinară, prevăzută să aibă loc la sfârşitul săptămânii viitoare. Dar nu a fost aşa. Domnul Lucian Ignătescu locuieşte pe dealul de lângă mina Paroşeni şi, în octombrie, a făcut parte din grupul de momârlani paroşani care a venit cu jalba la primărie. Atunci, oamenii au vorbit înaintea începerii şedinţei ordinare din luna aceea. S-au arătat nemulţumiţi că administraţia publică locală vulcăneană nu bagă în seamă zonele ţărăneşti din spatele minei şi de dincolo de digul de la Sohodol. Localnicii s-au plâns, cel mai mult, de starea jalnică a drumurilor şi de întunericul în care sunt ele după apusul soarelui. Atunci, Lucian Ignătescu a cutezat să-i spună primarului ceea ce acesta a zis că nu se poate, anume că, în Uricani, bunăoară, au fost asfaltate şi drumuri la care lăţimea benzii este de numai trei metri. Şi din oraş, dar şi din Valea de Brazi, Câmpul lui Neag şi în alte cătune.
Ba, mai mult,
pe acestea a fost asigurat şi iluminatul public până în ultimul cotlon. Chiar şi până acolo unde se află una sau două gospodării. Aspecte pe care, de fapt, Ziarul Văii Jiului le-a relatat la timpul potrivit.
Lucian Ignătescu s-a dus până într-un asemenea loc şi a făcut câteva poze. Le-a printat pe hârtie şi, spunându-i primarului Ile că a greşit când l-a contrazis cu atâta hotărâre, a vrut să i le dea. Nu a avut succes. Colile de A4 au rămas pe masă şi după ce sala s-a golit. Dar momârlanul din Paroşeni nu a venit numai pentru asta. El a mai avut de sesizat un aspect. L-a întrebat pe primar care sunt condiţiile pentru acordarea unei locuinţe sociale. Primarul i-a răspuns simplu: solicitantul să nu aibă casă pe numele lui. Deşi locuieşte într-o casă care le-a aparţinut alor lui, Lucian Ignătescu nu poate spune că-i aparţine. Casa a fost expropriată şi, în condiţiile date, el este un simplu chiriaş.
Următorul pas,
pentru ca să poată să ajungă într-o locuinţă socială, este acela de a depune o cerere în acest sens. Aici a intervenit viceprimarul Cristian Merişanu, preşedintele comisiei de alocare a locuinţelor, care şi-a închipuit, probabil, că omul nu are cerere. Dar a aflat că are. Una lăsată la primărie în 2010, iar a doua în 2017. „Imediat după o şedinţă de consiliu, relatează Ignătescu, am fost să întreb când se întruneşte comisia de locuinţe. Mi s-a răspuns că numai când hotărăşte Ile şi cu câteva zile înainte de a se şti cine primeşte locuinţă!”. „Ar fi trebuit să mai treceţi pe la comisia de locuinţe!”, a găsit vicele vicleşugul prin care să iasă cu obraz curat. Numai că, din toată tergiversarea asta, Lucian Ignătescu a înţeles altceva. O spune el însuşi: atât locuinţele sociale, cât şi ce e din fondul locativ de stat se acordă mai mult pe criterii politice. Şi a dat un exemplu.
Un cetăţean din cartierul
Paroşeni-Sohodol, angajat al unei structuri subordonate primăriei, s-a mutat cu mare uşurinţă dintr-un bloc în altul. Mai mult, după cum bănuieşte Ignătescu, în urma lui ar fi lăsat datorii la întreţinere. În atare situaţie, el nu-şi poate explica de ce alţii îşi schimbă apartamentele cu mare uşurinţă, iar lui i se lungesc urechile în aşteptarea unei locuinţe sociale? Dacă ar fi numai asta. Ignătescu a relatat un fapt incredibil! Primeşte ameninţări de la bărbatul care este slujbaş al primăriei. Cum de îndrăzneşte să posteze, pe Facebook, comentarii împotriva PSD şi a primăriei vulcănene care nu prea face nimic pentru Paroşeni? Ultima ameninţare de acest gen i-a fost transmisă, prin cineva, înainte de Crăciun că nu mai are ce căuta în Sohodol, chiar dacă vine la biserică! Bănuiesc că nu numai eu, dar şi alţii din sală s-ar fi aşteptat la o reacţie promptă din partea conducerii administraţiei publice locale. Sau măcar la o promisiune că, dată fiind gravitatea acuzei, primarul şi vicele vor purcede la o cercetare. Da’ de unde! Omul a fost îndrumat să facă plângere la poliţie.
de Gheorghe OLTEANU