Vasile – „omul fără splină”: „Când eram jucător, fetele aruncau cu ouă...

Vasile – „omul fără splină”: „Când eram jucător, fetele aruncau cu ouă după noi. Era un fel de a ne spune că ne plac”

DISTRIBUIȚI

Timp de citire: 4 minute

Vasile Scurtu este un personaj aparte în fotbalul din Valea Jiului. De multe lucruri poate duce lipsă fotbalul de la noi, dar de oameni valoroși, nu. Chiar dacă este la origini din Bistrița Năsăud, Vasile Scurtu s-a familiarizat repede cu Valea. Doar a venit aici la 21 de ani, iar cei 49 de ani pe care îi va împlini îl găsesc tot aici. Când spui Vasile spui fotbal, spui Minerul Uricani.

Înainte însă de a se identifica cu Minerul, Vasile s-a călit pe alte fronturi în ligile superioare. Cel denumit „omul fără splină” a evoluat de-a lungul timpului la echipele Sportul Studențesc, Gloria Bistrița, Progresul Năsăud și Minerul Vulcan.

 

De ce i se spune „omul fără splină”

„Eram în cantonament cu Vulcanul la Căciulata, unde îl aveam ca antrenor pe Dan Voicu. Alergam și tot timpul colegii erau supărați că alergam cel mai repede și nu oboseam. Atunci mi s-a spus că nu am splină în mine și mi-a rămas porecla omul fără splină”, povestește plin de umor Vasile.

 

Amintiri din Regie

Perioada petrecută la Sportul Studențesc, timp de cinci ani de zile, a rămas bine înmagazinată în memoria omului de fotbal.

„A fost benefică pentru mine acea perioadă. Am avut ocazia să joc cu valori naționale. Viorel Fulga, Marcel Coraș și Vasile Stângăciu. Țin minte că ne-a adunat odată Mircea Sandu, cam 150 de jucători și pe un panou ne-a arătat jocurile reușite ale Sportului și ale echipei naționale. Pe atunci juca la Sportul și Gică Hagi. Am avut un meci contra Stelei, când am pierdut la scor mare și apoi ne-au schimbat programul de antrenamente. După masă am avut meci la Victoria București și am câștigat. Mergeam să mâncăm în Regie la studenți, și studentele aruncau cu ouă după noi, iar noi nu ne supărăm. Ne simțeam bine că fetele erau cu ochii după noi. Ne simțeam ca în armată: doar școală și fotbal”, spune, pentru „Ziarul Văii Jiului”, Vasile Scurtu.

 

Revoluția din 1989 l-a prins la București

„Îmi aduc și acum aminte de zgomotul gloanțelor și de teroarea trăită de oameni. Noi jucătorii am scăpat cu bine. O altă perioadă frumoasă din viața mea a fost cea petrecută la Gloria Bistrița. Acolo am jucat șase luni la seniori, unde am jucat împreună cu Viorel Moldovan, cu care am și rămas prieten. Apoi viața m-a dus spre o altă destinație. Gogu Iancu a venit după mine și mi-a propus să joc în Valea Jiului, la Uricani. În acea vreme, Uricaniul era pe primul loc în liga a treia. Nu am stat prea mult pe gânduri și am ales această variantă. Și așa am venit jucător la Uricani”.

 

25 de ani în Vale

Așa se face că Vasile Scurtu a adunat 25 de ani la clubul Uricani. O viață de om, cu bune și rele. Jucător, antrenor, președinte de club, din anul 1993 Vasile Scurtu a rămas fidel Văii.

Cu Minerul, Vasile a bifat ca jucător o promovare, o retrogradare, iar ca președinte a bifat de mai multe ori locul doi în județ.

„Minerul Uricani este pentru mine familia mea. Aici joacă și fiul meu. Țin minte că odată de ziua mea, antrenor era Dorel Maria, i-am invitat pe toți jucătorii la o bere și s-a întrecut puțin măsura. A aflat antrenorul Dorel Maria, bai mare. Ne-a adunat la mijlocul terenului să caute vinovații care au fost la băut. Eu am ieșit primul spunând că este ziua mea. Toți cei care am fost la bere ne-a pus la alergat trei ore de nu ne-a mai trebuit să bem o bună perioadă de timp”, povestește președintele Minerului Uricani.

 

S-a opus demolării unei clădiri istorice

Vasile Scurtu este cel care a intervenit vehement atunci când s-au pus problema demolării clădirii din incinta stadionului. O clădire veche de 24 de ani, încărcată cu amintiri.

„Era normal să intervin, pentru că acolo sunt toate amintirile echipei noastre. Clădirea a scăpat să nu fie demolată și cu ajutorul primarului, iar pe viitor va fi modernizată”, spune uricăneanul.

 

Dezamăgit de ultimul loc

Minerul Uricani nu traversează în acest moment cea mai bună perioadă, fiind pe ultimul loc în Liga a patra cu doar un punct. Această situație îi dă insomnii președintelui, obișnuit cu performanța. Încă este legitimat ca jucător la Minerul Uricani, echipa pentru care în ultimii 10 ani a marcat vreo 20 de goluri.

 

Peste 200 de goluri marcate

Per totalul carierei  sale ca jucător, Vasile se poate mândri că a marcat pentru Minerul Uricani peste 200 de goluri din postura de atacant. „Nu m-am retras încă din fotbal. Mai sunt jucător cu acte în regulă și nu de puține ori am intervenit pe teren pentru a-mi ajuta echipa. Din păcate, acum am ceva probleme la un picior și nu mai pot juca. Poate îmi fac retragerea odată cu Jalon”.

 

Planuri de viitor

Pentru returul de campionat pe banca tehnică a Uricaniului va sta un alt antrenor, Traian Campean, portarul de 53 de ani care și-a anunțat deja retragerea.

„Trebuie să scăpam de ultimul loc din clasament. S-a investit mult la Uricani și nu  putem să rămânem codași”, spune președintele, care mai are în palmares 70 de goluri pentru Vulcan. Este unul dintre președinții cei mai longevivi din județul Hunedoara și cu un palmares pe măsură.

 

Șef bucătar la fotbal

Gătitul este o altă mare pasiune a lui Vasile. El este cel care le pregătește jucătorilor meniul. „Eu fac, eu execut. Îmi place mult să gătesc pentru jucătorii mei, așa că mă ocup cu tot ceea ce ține de bucătărie”, a declarat președintele. Să sperăm că meniul din acest an le va cădea bine jucătorilor pentru a putea scăpa de „lanterna roșie” din clasament. Hai Minerul!

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

   DISCLAIMER
   Atentie! Postati pe propria raspundere!
   Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii