Cataloage Confort Media
„Pacientul” (adică mineritul de huilă al Văii Jiului) e plimbat de „medici” (adică de guvernanţi), ca în filmul „Moartea domnului Lăzărescu”… Oare nu cumva „pacientul” a decedat între timp şi nouă nu ne mai spune nimeni nimic, lăsându-ne să ne amăgim în continuare că avem minerit funcţionabil?
La ultima şedinţă ordinară a Consiliului Local Petroşani la „diverse” am reţinut un aspect subliniat de consilierul local Petru Drăgoescu, care este totodată şi unul dintre cei aflaţi în funcţie de conducere la SNÎMVJ şi care nu prea aruncă „petarde” în timpul şedinţelor doar ca să se afle în treabă, cu atât mai mult că în decursul mandatelor la şedinţele la care am participat, nu puţine, s-a demonstrat asta. Dacă lucrurile stau aşa cum au fost prezentate şi sunt ţinute ascunse de oameni, situaţia e, într-adevăr, foarte gravă şi lumea trebuie să ştie. Aşteptăm şi un punct de vedere oficial din partea conducerii SNÎMVJ Petroşani, a conducerii CEH, dar şi din partea ministerului de resort şi chiar a guvernului, pentru că nimeni nu se poate juca cu vieţile şi existenţa lucrătorilor, care-şi fac treaba cinstit şi lucrează ce li se cere.
„Vreau să vă informez, că suntem în consiliul local şi trebuie să ştiţi, că de pe data de 30 iulie nu-şi mai iau minerii salariile! Aici e problema… Restul e poezie. Partea practică ne omoară întotdeauna, asta este realitatea, la vorbe meşteşugite suntem pricepuţi”, a spus Petru Drăgoescu, foarte nervos şi destul de afectat pe întreg parcursul şedinţei.
„Lucrurile nu pot continua aşa”, i-a răspuns consilierului Drăgoescu preşedintele de şedinţă Nicolae Iliaş. „Nu, n-o să continue… Eventual, se închide tot şi repede…”, i-a răspuns cu sarcasm Petru Drăgoescu. Cerând cuvântul, consilierul Valeriu Butulescu – şi el angajat al CEH şi cu cunoştinţe directe legate de minerit, a menţionat, destul de iritat faţă de calmul afişat în alte dăţi: „Am o singură obiecţie la ce a spus colegul meu… Restul este poezie… Nu-i adevărat, poezia e o treabă mult mai serioasă… Revenind, faptul că s-ar putea face din cărbune ceva mult mai apropiat de bălegar, mai ales cum e tratată huila noastră în ziua de azi, ar fi un lucru normal pentru unii… Situaţia e mult mai gravă decât a fost prezentată, atinge limita tragicului, iar, din păcate, Bucureştiul este total rupt de realitate, n-are nicio reacţie, exceptând nişte amânări peste amânări. Funia este foarte aproape de par, cum zic ţăranii. Sau, mai pe înţeles, s-a ajuns la ultima limită! Vom intra în colaps cu mineritul. Nu ştim dacă suntem solvenţi, nu suntem solvenţi, vedem că Justiţia îşi schimbă radical sentinţele în decurs de câteva luni. Cert este că nu se mai poate funcţiona! Lumea să ştie că o să intrăm în colaps!”.
Imediat, Petru Drăgoescu a continuat, prezentând o situaţie concretă la Mina Paroşeni, din care am reţinut doar atât: „Multe lucruri nu sunt spuse şi se ţin ascunse… La SNÎMVJ avem un flux blocat (…) Cine îşi asumă să pornească la puţ maşina cu materiale sau cu personal în ea? Nimeni! Că ălora care îţi fac servicii trebuie să le dai bani… Dar de unde să le dai bani? Şi atunci ajungi la tot felul de situaţii din astea care ţin fluxurile tehnologice oprite… Apoi vin pierderile şi tot aşa. După care se aruncă vina pe societăţi şi lucrători”.
„Opacitatea statului în privinţa aceasta este strigătoare la cer… Noi avem nişte pierderi în minerit care nu sunt imputabile oamenilor noştri. Este o criză generală a cărbunelui, pe plan mondial… Ştiţi foarte bine că există ţări cu minerit ultra performant care sunt în agonie la acest segment economic… Germania, Polonia… Este o mare problemă în toată lumea, iar a da vina, cum se întâmplă azi, exclusiv pe oamenii din mineritul nostru, reproşându-ni-se că noi, cei din Valea Jiului, n-am ştiut ce să facem şi tot felul de alte acuze aiurea, este o mare măgărie! Faptul că nu se înţelege nici acum la Bucureşti cum stă treaba şi care sunt cauzele care au dus situaţia mineritului nostru – am fost şi noi la guvernare, nici atunci nu s-a înţeles! –, nu e deloc în regulă. Şi mă îndoiesc că până la alegerile alea, care văd că se tot amână, se va înţelege şi se va face ceva bun pentru mineritul Văii… Probabil că va fi o moarte spectaculoasă, aşa cum şi-o doresc unii, iar concluzia mea este că de-acum nu se mai poate funcţiona, că nu mai are cum să se întâmple lucruri normale în mineritul actual. Nimeni nu vrea să audă sau să vadă în continuare… iar sfârşitul e aproape!”, a continuat aproape ţipând consilierul Butulescu.
Concluzia discuţiei a fost trasă de Carmen Cosman-Preda, de colega noastră de breaslă: „Pacientul e plimbat ca în filmul Moartea domnului Lăzărescu… până dă ortul popii… Ce se mai miră atât!?”.
