Uricaniul în contextul unor evenimente istorice memorabile

Valea Jiului a jucat un important rol de jertfă atât prin ostaşii români care au fost aduşi aici să lupte cu inamicul, cât şi prin fiii săi, oameni ai locului care s-au pus întru slujirea steagului tricolor. Împlinirea celor o sută de ani ar trebui să fie sărbătorită cu cea mai desăvârşită pioşenie de către toţi românii (de toţi cei care se consideră cu adevărat români!) pentru că vămile istoriei nu aşteaptă pe nimeni. Noi, ca indivizi, avem datoria sacră de a nu uita trecutul care a contribuit la împlinirea fiinţei istorice.

Există în Uricani aproape o tradiţie de a marca evenimentele istorice care au adus schimbări fundamentale în geografia istorică a României. Şi anul acesta, la împlinirea unui veac de la evenimentele din anul 1916, o parte dintre locuitori au sărbătorit aceste evenimente prin două manifestări.

cea dedicată Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, pe Şiglăul Mic, unde anul trecut a fost ridicată Troiţa pentru cinstirea ostaşilor care au luptat împotriva asaltului armatei austro-ungare şi germane, s-au adunat peste o sută de uricăneni în locul numit „La Tablă”. Sărbătoarea de aducere-aminte s-a desfăşurat după tipicul religios, prin participarea preotului greco-catolic al localităţii care a oficiat o slujbă de pomenire.

cea dedicată Sfântului Prooroc Ilie Tesviteanul, a avut loc o comemorare tot după un tipic religios, dar ortodox, pe vârful Tulişa unde cinstirea eroilor neamului are o tradiţie mai îndelungată, datând din perioada interbelică.

la ambele evenimente, am să recurg la câteva observaţii pe care le consider necesare în contextul timpului nostru.

1. Este remarcabil efortul localnicilor din Uricani de a sărbători evenimente majore pentru trecul istoric al românilor. Aceasta dovedeşte că patriotismul nu este o vorbă goală şi că trebuie menţinută flacăra vie a memoriei trecutului.

2. Cele două comemorări sunt legate de sărbători religioase cu semnificaţie majoră pentru uricăneni şi acesta este, cel mai probabil, motivul decalajului faţă de datele reale ale luptelor ce au avut loc în pe culmile munţilor din această zonă. Linia pe care se află Vârful Tulişa şi linia pe care se află Şiglăul Mic sunt diferite şi reprezintă repere ale unei geometrii cu suprafeţe variabile în timpul luptelor din toamna anului 1916.

3. Am avut impresia unei anumite rupturi între cele două evenimente, care seamănă cu un fel de „confiscare a istoriei”. Este uşor de observat acest lucru dacă am compara numele cetăţenilor participanţi la aceste evenimente, dar şi uşoara disensiune religioasă. Faţă de alţi ani, implicaţia politicului a fost aproape inexistentă, dar cred că acest lucru este determinat de lipsa unei motivaţii mai puternice.

4. Pentru că este vorba de „un secol de istorie”, deci marcarea printr-o semnificaţie mult mai profundă, ne-am fi aşteptat la o implicare administrativă mai puternică. Probabil că acest lucru nu a fost posibil din motive mai greu de dedus. Pentru o viitoare sărbătorire cu sens istoric ar fi de dorit ca localnicii uricăneni să uite de disensiunile dintre ei şi să se unească în cuget şi-n simţiri. Trebuie să reţinem că istoria este nivelatoare şi nu iartă pe nimeni. Neamurile toate se topesc în ea şi rămân în timp doar efectele asupra tuturor.

5. Ca un element de unitate, cele două culmi muntoase au devenit o Biserică deschisă sub cerul liber. Este de remarcat efortul comunitar al preoţilor, indiferent de cult, care s-au dovedit a fi aproape de de nevoile sufleteşti ale uricănenilor. Ei sunt cu adevărat păstori care au grija nerătăcirii turmei lor.

6. Deşi am vrut să nu menţionez numele celor care au contribuit la buna desfăşurare a evenimentelor, totuşi trebuie să remarc: pe domnul Nicolae Stoi, cel care este atât de cunoscut pentru activitatea sa în folosul comunităţii; pe domnul viceprimar Corneliu Braia care a coordonat sărbătoare de pe Tulişa; pe domnul Ion Pavel care a pus la dispoziţie resursele proprii şi a participat întotdeauna cu întreaga familie la buna desfăşurare a evenimentelor.

Chiar dacă într-un cadru relativ restrâns, apreciez că şi în acest an uricănenii s-au ridicat la înălţime şi au adus un omagiu pios pentru fundamentele noastre istorice.