An de an, undeva la începutul lunii martie, în biroul primarului Dănuț Buhăescu intră un bărbat care nu-i uricănean. Nu vine nici ca să reclame ceva și nici ca să ceară marea cu sarea. Se mulțumește cu semnătura pe care primarul și-o pune pe câteva documente pe care i le pune în față secretara lui Buhăescu.
Domnul Ion Bodea, un bărbat
în putere, vine la Uricani taman din satul Târsa, comuna Boșorod. Asta-i o comună hunedoreană mare, situată undeva în zona Călan-Orăștie, în componența căreia mai intră satele Alun, Bobaia, Chitid, Cioclovina, Luncani, Prihodiște și Ursici. În Târsa el și ceilalți săteni au peste două sute de hectare de teren, bun de pășunat, pe Valea Mării, zonă care ține de Uricani, la care se ajunge dacă începi și urci din cartierul Sterminos.
Oamenii și-au înjghebat un composesorat, astfel că, atunci când începe pășunatul, ei transhumează și ajung aici cu oile pe care le au.
Numai că, înainte
de a începe vremea pășunatului, de fiecare dată îl trimit la Uricani, cu solie, pe badea Ion Bodea. Îl știu descurcăreț și de aceea îi dau misiunea de a se duce la Primăria Uricani, pentru a pune în ordine documentele necesare primirii banilor de la APIA. Dănuț Buhăescu știe asta și, de fiecare dată, este foarte bucuros să-l revadă pe bravul sătean.
Iscălește, pe rând,
actele, iar în ăst timp îi laudă pe boșorodeni și-i amintește vizitatorului să nu uite aia sau ailaltă, pentru a fi siguri că le vin banii. În sinea lui știe că gospodarii de dincolo de munte, oieri din tată-n fiu, nu fac defel lucru de mântuială, dar îi place ca să-l audă pe cioban rostind aceleași cuvinte pe care le zice în fiecare an: „Da’ se poate, dom’ primar! Știți că, la noi, treaba-i treabă!”.
