Andrei Bușcă a fost, o perioadă îndelungată, coregraf la Casa de Cultură din Uricani, iar, acum, de patru ani, face același lucru la Centrul Cultural „Ștefan cel Mare” – Montreuil din Paris. Este un centru cultural mare în care, conform spuselor sale, activează circa o sută optzeci de persoane din România și din Republica Moldova.
La acest
centru, coordonat de doamna preoteasă Ludmila Jornea, soția preotului Valer Jornea, paroh de peste douăzeci și cinci de ani al bisericii care poartă numele domnitorului Ștefan cel Mare, se promovează dansurile românești din toate zonele țării. Andrei este mândru că, de o vreme, a reușit să le pună în valoare și pe cele momârlănești la care, o spun eu însumi ca unul care i-a văzut elevii și la repetiții, și în spectacole, este specialist. Am mai aflat de la el că, în viitor, centrul își propune înființarea unui ansamblu de seniori care să aibă între la 35-40 sau mai mult și atragerea de instrumentiști, în vederea înființării unui mic taraf. De asemenea, sunt așteptați aici tineri talentați, soliști de muzică populară, fie tineri sau deja artiști experimentați.
Miercuri, 11 septembrie,
Andrei Bușcă a venit la Dănuț Buhăescu numai și numai, ca să-l revadă, fiindcă, a doua zi, urma să plece în Franța. Și, știindu-l pe primar ca pe un om deosebit de credincios și evlavios, i-a dăruit din toată inima ceea ce-i adusese special pentru el. O iconiță a Maicii Domnului Prodromița, copie a celei de pe Muntele Athos despre care se spune că este nefăcută de mână omenească și este făcătoare de minuni. I-a povestit primarului despre cum a urcat preț de patru ore, fără să simtă oboseala, cele două mii de trepte din zona sălbatică a sfântului munte și despre mănăstirile din zona mai accesibilă turiștilor. Dănuț Buhăescu l-a ascultat cu mare atenție și, auzind toate astea, și-a exprimat speranța că, prin grija bunului Dumnezeu, îi va fi rânduit și lui să ajungă într-o zi în acele locuri.
