Cataloage Confort Media
La cei șaptezeci și opt de ani ai săi, pensionarul Stelian Cristudor ar putea fi invidiat de mulți de vârsta dumnealui pentru cum se prezintă. Eu îl văd aproape în fiecare miercuri când ajung la Uricani, dar omul vine zilnic în antecamera-secretariat a biroului lui Dănuț Buhăescu.
Vine, ca
să ia câteva exemplare din ediția tipărită a Ziarului Văii Jiului. Unul și-l oprește lui, iar pe celelalte le împarte prietenilor. Și-a făcut un obicei din treaba asta și se mâhnește când altul mai iute de mână a plecat cu toate ziarele, fără să-i fi lăsat și lui măcar unul. Miercurea trecută a avut noroc, așa că, auzind că sunt acolo în așteptarea primarului, a intrat și-n biroului vicelui Corneliu Braia, ca să-mi lase și mie unul. I-am mulțumit, dar mi-l luasem înainte de a apărea dumnealui.
În oraș
domnul Stelică este cunoscut ca fiind cel mai bun la tenisul de masă. De paisprezece ori a ieșit pe primul la campionatele organizate cu ocazia Zilelor orașului Uricani și de două ori pe locul secund. A îndrăgit sportul acesta de când era în clasa a patra. Când eram la Slobozia, își amintește dumnealui, coboram de combinatul CIC și mergeam să joc tenis de masă. La Uricani a început în 1996, după ce a ieșit la pensie.
Acum,
se ocupă de copiii care vor să învețe și să practice tenisul de masă. De cei de la cincisprezece ani în sus, a ținut să precizeze domnul Stelică. Mai demult a antrenat și la fosta casă de copii, iar acum poate fi văzut, în fiecare seară, împreună cu „ucenicii”, lui în sala în care a funcționat fiscul. Zilnic vin acolo până la zece copii. Interesant este, însă, că dumnealui le-a inoculat microbul tenisului de masă și câtorva din primărie. Și primarului, și vicelui, și secretarului. Și care-i mai bun? l-am descusut. „Cum să vă spun? Nu pot să fac o diferențiere, fiecare dintre ei e bun”, mi-a spus domnul Stelică. Nu mi-a fost greu să înțeleg că, răspunzând astfel, dumnealui ar vrea să rămână în continuare prieten cu toți trei.
